Clujul scapă de o capcană perfidă pusă la cale de iredenta maghiară

Ministrul Culturii, Lucian Romaşcanu, spune că finanţarea muzeului de la Floreşti va fi asigurată „în proporţie majoră” din fonduri europene şi că a fost aprobată schimbarea denumirii, din „Muzeu al Conflictelor şi Identităţilor Transilvane” în cea de „Galeria Istorică a Transilvaniei”.

„Finanţarea este asigurată într-o proporţie majoră. Noi avem 15 milioane de euro prin PNRR pentru acest muzeu. Probabil că, la costurile actuale, va trebui să mai adăugăm nişte bani din fonduri bugetare, dar discuţia în spaţiul public a fost legată de denumirea muzeului, aceea de Muzeu al Conflictelor şi Identităţilor Transilvane, denumire cu care vă spun sincer că nu sunt de acord; este o denumire extrem de nefericită. Încă de când am dat hotărârea de guvern pentru transferul terenului de la Primăria Floreşti către Ministerul Culturii pentru Muzeul Naţional de Istorie din Cluj, am pus condiţia emiterii acestei HG de schimbare a denumirii”, a spus ministrul, în cadrul unei conferinţe de presă susţinute la Palatul Victoria.

El a menţionat că Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a purtat o corespondenţă cu Comisia Europeană, fiind aprobată schimbarea denumirii muzeului.

„Am vorbit la MIPE, am primit corespondenţa dintre MIPE şi Comisia Europeană prin care s-a solicitat şi s-a aprobat schimbarea denumirii în ‘Galeria Istorică a Transilvaniei’. Înţeleg că în mapa domnului ministru Boloş, la ultima discuţie de la Bruxelles, a fost şi această schimbare de denumire, care este aprobată, şi sper să avem un nou muzeu, extrem de important nu numai ca muzeu, ca galerie, ci şi ca spaţiu de laboratoare, de cercetare istorică ş.a.m.d. lângă Cluj, cu denumirea de ‘Galeria Istorică a Transilvaniei'”, a precizat Romaşcanu.

Conform proiectului, muzeul ar urma să fie construit pe o suprafață 15.583 mp din domeniul public al comunei Florești.

Proiectul este prevăzut în Planul Național de Reziliență și Redresare, iar investiția este estimată la 15 milioane de euro.

Acest proiect a fost gândit și strecurat pe lista de investiții în cadrul PNRR de UDMR, iar după cum a fost gândit nu a fost altceva decât un nou „fitil” al iredentismului maghiar. În primul rând tema propusă inițial cea de „muzeu al conflictelor” nu corespunde sub nicio formă realității istorice pentru că România nu a avut niciodată conflicte între minoritățile naționale.

Într-adevăr, după 1989, UDMR împreună cu grupurile revizioniste maghiare din Ungaria și diaspora au încercat prin diverse canale să acrediteze ideea că Transilvania este scena unor intense conflicte interetnice și că singura soluție pentru rezolvarea acestei probleme ar fi plasarea acestei provincii sub protecție ONU. Se dorea acest lucru ca prim pas pentru desprinderea Transilvania de România. Numai că marile puteri și forurile internaționale au refuzat să înghită momeala aruncată de vectorii neorevizionismului ungar, astfel că planul separatist a eșuat. Cum însă nostalgicii Ungariei Mari acționează sub lozinca revizionistă antiromânească  „Nem, Nem, Soha” prin care maghiarimea a respins Tratatul de la Trianon din 1920, nici în contextul lansării Programului Național de Reziliență și Redresare nu s-a ratat ocazia de a se pune în practică planuri revanșarde. Practic, muzeul de la Florești a fost gândit ca locul în care să se expună aceleași teme false care au fost vehiculate și după 90 cu privire la maghiarii din Transilvania, dar care din fericire au fost tratate ca fiind drept fabulații de opinia publică internațională. Principalul susținător al „muzeului conflictelor și identităților din Transilvania” a fost vicepreședintele UDMR, Hegedus Csilla. Numele vicepreședintelui executiv al UDMR, Hegedus Csilla, a fost legat de o altă mârșăvie hungaristă. Este vorba de „Charta Culturală a Minorităţilor Naţionale Clujene – Kolozvár, Cluj, Klausenburg, Klojznburg”, lansată în 2015 când municipiul Cluj-Napoca se pregătea să candideze la titlul de Capitală Culturală Europeană. În document se vorbea atunci despre faptul că în România, există o „diversitate culturală care contribuie la întărirea caracterului multinaţional al societăţii”. Era exact ceea ce UDMR şi alte organizații maghiare încearcă să obțină încă din 1990. Mai exact statuarea în Constituţia României a caracterul multinaţional al ţării.

Această temă „a păstrării și dezvoltării identităților” a fost reluată și în proiectul privind „Galeria Istorică a Transilvaniei”. De altfel, teza potrivit căreia Transilvania a fost şi este un spaţiu de complementaritate şi trebuie să devină un model de pluralism cultural şi religios este una veche. A fost lansată înainte de 1989, fiind reluată după Revoluție pentru a servi demersului de obținerea a autonomiei culturale, ca prim pas pentru obținerea autonomiei depline pentru maghiarii din Transilvania. Așadar planurile au fost clare în cazul proiectului de la Florești. Muzeul „conflictelor” s-a dorit a fi un cadru pentru „păstrarea și dezvoltarea identităților” să să răspundă, totodată, programului hungarist Nem, Nem, Soha, și nicidecum să contribuie la dezvoltarea sectorului cultural al României.

Ziarul Făclia a fost prima publicație din România ca a atras atenția asupra acestie mârșăvii pusă la cale de cercurile iredentist șovine maghiare. Din fericire, reacția ziarului nostru a avut ecou iar Ministerul Culturi a făcut demersuri pentru a nu se cădea în capcana perfidă pusă la cale de iredenta ungară, reușindu-se astfel schimbarea denumirii, din „Muzeu al Conflictelor şi Identităţilor Transilvane” în cea de „Galeria Istorică a Transilvaniei”.

C. PURIȘ