Când politicul „confiscă” Biserica (II)

Tema alăturării dintre politică și religie a revenit, zilele trecute, în actualitate, printr-o declarație care a făcut valuri și a încins spiritele în spațiul public.

Biserica dezavuează confundarea programatică a (ultra)naţionalismului cu patriotismul luminat şi echilibrat de credinţa în valorile fidelităţii religioase, a afirmat, recent, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu.

Potrivit lui Bănescu, precizarea BOR vine după apariţia în presă, în ultimele zile, a unor „speculaţii referitoare la cripto-alianţe ale unei formaţiuni politice şi grupuscule ‘ortodoxe’ cu Biserica, care ar gira astfel formule ale excesului din discursul politic naţional pe anumite teme şi necesităţii unor lămuriri a poziţionării Bisericii faţă de entităţi politice care îi parazitează prestigiul şi îşi asociază din proprie şi impură iniţiativă numele trecător cu numele veşnic al Bisericii”.

Fără ca Biserica să facă vreo referire directă la vreun partid, unele voci au susținut că ar fi vorba despre AUR, cel mai nou dintre partidele politice românești.

Dacă unii politicieni clujeni sunt reținuți în comentarii pe marginea acestui subiect, unii specialiști sunt mai tranșanți.

Sergiu Mișcoiu, profesor universitar la Facultatea de Studii Europene din cadrul UBB Cluj, atrage atenția că reacția purtătorului de cuvânt al BOR este una binevenită, însă ea vine mult prea târziu în raport cu multiplele episoade în care reprezentanții clerului au întreținut o stare de ambiguitate în ceea ce privește susținerea unor idei și, uneori, chiar a unor actori politici.

„De asemenea, dacă această declarație are meritul de a pune oficial lucrurile la punct, la nivelul ierarhiei superioare, ea nu reduce amploarea fenomenului care a avut loc la alegerile din 2020 în țară și mai ales în diaspora, unde unii clerici ortodocși au sprijinit direct sau indirect candidații AUR, fapt pe care l-am putut constata într-o cercetare de teren realizată în iarna trecută. Alte cercetări au arătat deja că, în mediile ortodoxe radicale, asupra cărora controlul ierarhiei BOR este unul din ce în ce mai scăzut, ideile anti-moderne, naționaliste și homofobe sunt omniprezente, iar AUR, prin discursul său ultra-conservator și anti-vaccinist, a părut o soluție salvatoare pentru o parte a preoților ortodocși. Trebuie spus că la fel s-a întâmplat și cu o parte a pastorilor neoprotestanți, care au fost seduși de discursul AUR înțesat de teme religioase, pro-familia tradițională ș.a.m.d”, consideră Sergiu Mișcoiu.

Totodată, în opinia sa, delimitarea discursivă a BOR față de politic „va fi credibilă doar atunci când, tocmai pentru a-și realiza menirea spirituală dincolo de orice amestec politic, BOR însăși va milita pentru laicitate și deci pentru o separare reală între stat și Biserică”.

Anca M. Colibășanu