Când dai oamenilor tăi libertatea să gândească…

„Eu am încercat întotdeauna să le dau libertate oamenilor mei să gândească și să facă ce știu ei mai bine. Un om, dacă îl lași să gândească, poți să extragi de la el tot ce e mai bun; dacă îl încorsetezi sau îi dai anumite ordine care probabil lui nu-i convin, dar pe care trebuie să le execute, el își folosește experiența lui… poate mai puțin”.

Este „strategia” comandantului ISU Cluj, general de brigadă Ion MOLDOVAN, sau, poate, „lecția” sa pentru oricine vrea să înțeleagă că doar așa, „într-un angrenaj mare, dacă fiecare rotiță se învârte atât cât trebuie să se învârtă, angrenajul va funcționa impecabil”. O „lecție” din care, cu siguranță, oricare dintre cei cu funcții, care vor înțelege, vor putea spune apoi, la fiecare sfârșit de an, asemeni generalului Moldovan: „Sunt mândru de fiecare dintre oamenii mei!”

– Comparativ cu 2021, cum a fost anul 2022 la Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Avram Iancu”?

– Pot spune că a fost mai bun.

– Mai bun, în ce sens?

– Mai bun în sensul că un pic ne-am liniștit, după cei doi ani de pandemie, ne-am făcut o analiză pertinentă asupra lucrurilor care au fost și care s-au derulat în anul 2021. Și, cu siguranță, suntem mai maturi în tot ceea ce privește abordarea acestui tip de intervenții gen epidemii, pandemii și așa mai departe.

– Care au fost câteva dintre lecțiile pandemiei?

– Din punctul meu de vedere, umanitatea a fost o lecție pentru noi, fantastică, pentru că ne-am dat seama că numai împreună putem să depășim acel necaz mare, numai împreună putem să facem ca lucrurile să revină la normal. Și aici știm cu toții că ne-am dat mâna, mai ales sectorul de sănătate și cei care am gestionat toată această nebunie – mă refer la structurile de ordine publică, acelea care, sub o formă sau alta, s-au implicat foarte mult în gestionarea acelui tip de intervenție.

Anul 2022 pot să spun că a început bine pentru noi, cu toate că a început în forță, cu foarte multe intervenții, din nou. În momentul de față am ajuns la aproape de 24.000 de intervenții.

– Comparativ cu câte, anul trecut?

– Comparativ cu 22.500.

– Pe ce sector au fost cele mai multe intervenții?

– Pe sectorul acordării primului ajutor medical de urgență. A crescut numărul de accidente, a crescut mult, foarte, foarte mult numărul de incendii de vegetație uscată.

– Îmi aduc aminte că în vară au fost extrem de multe și Clujul se situa efectiv pe locul întâi, la nivel național, la numărul de incendii de vegetație.

– La un moment dat am fost îngrozit și mă gândeam în fiecare zi că trebuie să ne oprim. Trebuie să înțelegem că, de fapt, arderea acelor resturi de vegetație uscată nu trebuie să aibă loc sau trebuie să aibă loc într-un mod controlat, nu așa cum o facem.

– E vorba de inconștiență, de lipsa de informare…?

– Nu de inconștiență; de educație. Pur și simplu, de educație. Oricât am încercat să venim în sprijinul oamenilor cu măsuri preventive, cu măsuri de interzicere a acestui aspect, oamenii n-au înțeles. Oamenii cred că dând foc își curăță terenul într-un mod ușor, și sigur că așa și este. Dar, în același timp, ei nu înțeleg că pot crea dezastre în ceea ce privește partea de faună și specii rare care se distrug.

– La cât estimați pagubele în urma acestor incendii?

– Nu pot să vă spun, că n-am cifrele în față, dar pagubele au fost destul de mari. Și pe această linie am avut fel de fel de întâlniri, atât cu primari, cu șefi de instituții care au un rol în gestionarea acestui tip de evenimente, și mă refer aici la Garda de Mediu, la Agenția de Mediu, la reprezentanții APIA, pentru că, cu siguranță, oamenii fac acest lucru pentru a-și curăța terenurile pentru verificările APIA, verificări care se fac în teren pentru acordarea acelei subvenții pentru fiecare palmă de pământ. Sigur, nu este în regulă. Nu așa trebuie făcut. Nici legislația, în momentul de față, nu ne ajută suficient. S-au făcut demersurile necesare pentru a schimba acest tip de legislație și a găsi metode noi de a face ca lucrurile să meargă. Oamenii, mai ales cei de la sat, cred că dacă lucrurile s-au făcut așa și în trecut, pot să facă așa și acum. Pot să o facă, dar, repet, în mod controlat. Există stipulat în legislație cum se face acest lucru.

– Spuneați că a crescut numărul accidentelor de circulație…

– Da, a crescut numărul accidentelor de circulație și, din păcate, numărul de accidente grave și chiar foarte grave. Am avut decese mult mai multe ca în 2021.

– Am remarcat că sunt tot mai multe accidente în zona Jucu și în Florești. Aveți o explicație pentru asta?

– În special, sigur că își pune amprenta foarte mult aglomerația care este atât la intrare în municipiul Cluj-Napoca, dimineața, cât și la plecare, după masa, din municipiul Cluj-Napoca. Sunt foarte mulți oameni care vin să muncească în Cluj-Napoca din zonele limitrofe municipiului. Aglomerația este unul dintre factori.

– Mergând spre Huedin am remarcat, nu o dată, că din Cluj și până la ieșirea din Gilău faci mai mult de o oră, după amiaza, în special vinerea.

– Este o problemă foarte, foarte mare, la Gilău, în centrul comunei. Din păcate, acolo se gâtuie circulația foarte mult. În Florești, la fel. Tot la fel, Apahida, Jucu. Acum, cu lărgirea drumului, s-a decongestionat puțin circulația, dar apare efectul celălalt: viteza. S-ar putea să avem, în viitorul apropiat, și acolo, mai multe accidente, mai urâte.

– Anul acesta ați avut misiuni în afara țării?

– Nu, nu am fost cooptați în acest an decât pentru gestionarea fluxului de refugiați în Vama Siret.

– Cu câți oameni a participant ISU Cluj la această misiune?

– Cu peste 200 de oameni, anul acesta. Și încă continuăm misiunea la Siret. Este un tip de eveniment, iarăși, nou pentru noi, căci n-am mai avut asemenea tipuri de intervenții. Nu pot să spun că este dificil. Este apăsător, pentru simplul fapt că suntem oameni și noi și vedem suferința și drama celor care vin de dincolo. Sub acest aspect, noi nefiind județ la graniță, am încercat, și eu zic că am și reușit, să gestionăm situația foarte bine la nivelul județului nostru, prin acordarea ajutorului cuvenit celor care au solicitat acest lucru, și le-am oferit niște condiții umane. Adică, nu ne-am bătut joc de ei. Este foarte simplu de a găsi anumite spații pentru a-i caza pe oamenii aceștia, dar eu nu cred că acesta este singurul lucru care trebuie făcut, cu ei. Trebuie să le oferi sprijin psihologic, trebuie să le oferi, pe lângă masă și spațiu unde să doarmă, și consiliere, din toate punctele de vedere. Și noi am reușit să facem acest lucru – sigur, cu ajutorul ONG-urilor și al voluntarilor – și l-am făcut foarte bine și încă îl mai facem.

– Câte, dintre toate proiectele pe care vi le-ați propus anul trecut, ați reușit să le și realizați în 2022?

– În 2021 mi-am propus să finalizez punctul de lucru de la Gherla și punctul de lucru de la Chinteni. Cel de la Gherla l-am finalizat. Este o subunitate nouă, funcțională, are o arie de acoperire destul de mare, dar în același timp și foarte bine ancorată în realitate, în sensul că de la Gherla ajungi mult mai repede înspre partea Fizeș, Sânmartin, Țaga. N-am reușit să finalizez punctul de lucru de la Chinteni, pentru simplul fapt că nu au fost alocări financiare suficiente, dar acum suntem într-o fază destul de avansată în ceea ce privește amenajarea acestui punct de lucru. Sper ca în primăvară să putem să deschidem încă un punct de lucru înspre Vultureni-Așchileu, unde întotdeauna am avut timp destul de mare de intervenții, pentru simplul fapt că este foarte greu de ieșit în Cluj.

Unul dintre proiectele mele este de a construi cât mai multe puncte de lucru în zona metropolitană. În Cluj avem două subunități. Am încercat să mai găsim spații unde să mai facem mici puncte de lucru, dar clădirile și terenurile din Cluj sunt foarte scumpe, și atunci am găsit înțelegere în zona metropolitană, și aici mă refer la Chinteni, mă refer la Florești. Urmează, sper eu, în 2024, și Jucu.

– În vară erați sigur că se va înființa, în sfârșit, și punctul de lucru de la Beliș...

– Da, eram, dar din păcate acum nu mai sunt, pentru că acele trei puncte pe care le aveam în plan nu au intrat pe finanțarea de PNRR…

– Pe partea de dotări, cum stați?

– Pe partea de dotări stăm bine. În ultimul timp am început să primim autospecialele mari de intervenție și aici mă refer la cele cu apă și spumă despre care vă spuneam de atâta timp că avem nevoie. Am primit și o autoscară, o ambulanță pentru nou-născuți, și sub aspectul să stăm bine.

– În ce privește personalul, care e situația la ISU Cluj?

– Din păcate, la personal nu mă pot foarte mult lăuda, pentru că au plecat mulți, mulți oameni au trecut în rezervă, oameni cu experiență. Am o problemă destul de mare, acum, la Inspecția de Prevenire, pentru că în acest an, din 16 oameni au plecat 4. Inspecția de Prevenire presupune tot ce înseamnă control pe partea normelor de prevenire și stingere a incendiilor și partea de avizare – autorizare, care este o problemă foarte spinoasă în județul Cluj, pentru că sunt foarte multe solicitări, sunt foarte multe obiective mari și importante care trebuie analizate și trebuie avizate în mod corespunzător. Și nu putem face asta cu oameni puțini.

– Cum apreciați colaborarea cu celelalte instituții implicate în gestionarea situațiilor de urgență?

– Întotdeauna noi, la Cluj, am avut o relație foarte bună cu toți și cred că dacă nu am fi avut această colaborare bună, n-am fi avut rezultatele pe care le avem acum. Clujul este un județ foarte solicitant pe linia evenimentelor, pe linia manifestărilor cu public numeros, pe linia intervențiilor grele, și dacă nu am coopera și nu ne-am înțelege și n-am asculta unii de alții la fiecare eveniment, nu am putea să ne facem treaba. Pentru că, în vâltoarea a tot ce se întâmplă la evenimentul respectiv, trebuie să asculți unii de alții și să iei părțile bune. Să stai să analizezi, chiar dacă este tensiune, chiar dacă este stres, chiar dacă, știu eu, mai sunt șefii de la București care vin peste noi și ne supraveghează. Noi rămânem aici, am fost și rămânem aici și noi trebuie să ne facem treaba de fiecare dată. În fiecare an le spun colegilor mei, și de la Poliție și de la Jandarmi, că noi contăm cel mai mult. Noi, de aici. Restul, cine vine, vine și pleacă. Noi rămânem și populația pe noi se bazează și pe mine mă arată sau pe inspectorul șef de la Jandarmi sau pe comandantul de la Gruparea Mobilă sau pe inspectorul șef de la Poliție. Pe noi ne arată cu degetul dacă lucrurile nu merg bine. Sigur, Bucureștiul trebuie să supravegheze, să ne dea… lumină, câteodată, dacă putem spune așa, dar cred că suntem – sau, cu siguranță, suntem! – suficient de experimentați toți care suntem în funcții acum în instituțiile pe care le-am amintit și nu ne mai trebuie să fim dădăciți.

-V-am întrebat în fiecare an, vă întreb și acum: Cât sunteți de mulțumit de oamenii dvs?

– Nici nu pot să spun cât sunt de mulțumit! Sunt foarte mulțumit de ei. Procentaj – 200%, dacă pot să spun așa. Știți cum e? Între mine și ei s-a creat o legătură de foarte mult timp, legătură care există în continuare și care îți dă sentimentul de încredere pentru fiecare parte: și din partea lor, și din partea mea, pentru ei. Dacă n-ar fi această încredere, cred că nu ne-am putea face treaba. Eu am încercat întotdeauna să le dau libertate oamenilor mei să gândească și să facă ce știu ei mai bine. Un om, dacă îl lași să gândească, poți să extragi de la el tot ce e mai bun; dacă îl încorsetezi sau îi dai anumite ordine care probabil lui nu-i convin, dar pe care trebuie să le execute, el își folosește experiența lui… poate mai puțin. Și atunci, am încercat, și eu zic că am și reușit, să creăm acea punte între mine și ei, prin care și oamenii din exterior să vadă că într-adevăr nu există ruptură. Și, vă repet: nu am cuvinte să spun cât sunt de mulțumit de oamenii pe care-i conduc. Sunt mulți oameni, sunt mulți cu probleme, sunt mulți cu necazuri, sunt mulți cu părerile lor, căci sunt aproape 800 de oameni în tot județul. Dar să știți că nu am avut niciodată probleme de indisciplină atunci când le-am cerut să plece într-o misiune, indiferent ce misiune era. N-am avut probleme de indisciplină, n-am avut probleme de, Doamne ferește!, deces sau accidente pe timpul intervențiilor. Și asta și datorită faptului că sunt ascultători, știu să își facă treaba fiecare pe porțiunea pe care este, fiindcă întotdeauna într-un angrenaj mare, dacă fiecare rotiță se învârte atât cât trebuie să se învârtă, angrenajul va funcționa impecabil.

– Întotdeauna spuneți „oamenii mei”…

– Da, pentru că eu sunt acum, aici, în fruntea lor, și pentru că îmi place să le spun așa. Și ei spun „comandantul nostru”. Și e firesc, nu? să fie așa. Eu sunt mândru de fiecare dintre ei. Și să știți că multă lume caută Clujul, dintre cei care sunt prin țară. Nu neapărat că sunt eu aici sau au auzit că lucrurile merg bine la Cluj. Poate cer Clujul pentru că vor, în primul rând, să meargă într-un oraș mai mare, tinerii, dar cer Clujul și pentru simplul fapt că ei spun că e bine aici, că există o normalitate firească. Tinerii din alte unități de-ale noastre, de-ale pompierilor, care spun că sunt respectați aici și sunt cu drepturile la zi.

Eu întotdeauna, dar întotdeauna, în fiecare săptămână sau în fiecare lună îi întreb pe cei de la Financiar dacă suntem cu drepturile la zi, la oameni, fiindcă mi se pare logic și normal de a acorda omului ceea ce i se cuvine, la timp. Nu totdeauna putem să și facem acest lucru, dar cu siguranță ne străduim și le dăm ce e al lor și ce trebuie să le dăm. Și Napoleon spunea: un soldat trebuie să fie bine îmbrăcat și bine hrănit ca să poată lupta. Așa sunt și ai noștri. Eu nu pot să-i trimit în apă, nu pot să-i trimit în foc dacă nu sunt cu drepturile la zi, dacă nu sunt echipați corespunzător, fiindcă se gândesc că au și ei familie acasă, se gândesc să le asigure un trai familiilor lor. Ei de aceea muncesc. Și este firesc să fie așa.

– Ce vă doriți și ce proiecte v-ați propus pentru 2023?

– Îmi doresc să fiu sănătos, în primul rând. Vă spuneam de cele două proiecte pe care vreau să le finalizez cât de repede posibil, Jucu – 2024 și Chinteni – 2023. Și îmi doresc, cel mai mult și cel mai mult, ca lucrurile să se așeze, pentru că, cred eu – poate mă înșel, dar nu cred că mă înșel -, nu suntem pe drumul cel bun. Din punctul meu de vedere suntem ca într-o mișcare browniană; și trebuie să ne așezăm. Sigur că sunt mulți factori care pot să explice acest lucru – situația tensionată din jurul țării noastre și alte și alte lucruri -, dar totuși cred că noi trebuie să ne facem singuri curățenie în casă.

M. TRIPON