Brânză și cașcaval… de Râșca!

Când și-au cumpărat primele 13 vaci, vecinii și prietenii i-au privit oarecum cu neîncredere. Când au ajuns la 80 de vaci, li s-a spus, de-a dreptul, că sunt nebuni. Mai apoi, și vecini și prieteni și consăteni, în general, au înțeles că „nebunia” unora ca ei este cea care ne ajută să… frecventăm mai rar farmaciile. Adică, să trăim mai sănătos.

Sunt soții Ardelean și Angela Matiș, din Râșca, a căror fermă este renumită, deja, pentru telemeaua și cașcavalul produse după o rețetă păstrată de la bunici.

Povestea lor am aflat-o la un pahar de lapte proaspăt muls, la sfârșitul unei zile lungi de muncă. Și cred că povestea lor, dincolo de particularitățile Fermei Matiș, poate fi povestea oricărei ferme din Apuseni, cu toate provocările, bucuriile, neîmplinirile și speranțele celor care, încumetându-se la o asemenea afacere, ne dau siguranța că, încă, ne mai hrănim cu ceva natural și adevărat.

– Ce v-a determinat sau ce v-a încurajat să deschideți la Râșca o fermă de animale, comuna fiind, până nu cu mulți ani în urmă, renumită doar pentru cultivarea cartofilor?

– Ferma am început-o în 2011. Ce ne-a determinat? Dragostea de animale, pentru că dacă n-ai dragoste de animale, nu poți să te apuci de așa ceva. E foarte greu.

Înainte de a avea ferma ați mai avut vaci?

– Doar două vaci și o junincă. De la două am început. Și am mai avut și doi cai.

– Caii vă ajutau în agricultură?

– Da. Semănam cartofii, făceam fân, aduceam fânul cu caii. Pe urmă ne-am luat un tractoraș. În 2011, când am început ferma, am făcut un proiect, cum era atunci, pe Submăsura 1.4, și așa am reușit să achiziționăm un tractor și am început, apoi, cu vitele. Am cumpărat atunci 13 vaci, și de la 13 vaci am ajuns, în 2022, la 80 de capete.

– Ați mai cumpărat pe parcurs?

– Da, și am ținut și vițelele. Din mamele bune am păstrat femelele.

– Din ce vă susțineați financiar înainte de a avea ferma?

– Înainte de fermă am muncit la cetină de brad, pentru coroane și… ne-am obosit, că am făcut 8 ani treaba asta. Și am zis: Trecem pe creșterea de animale.

– Câți sunteți în familie care vă ocupați de fermă?

– Noi doi. Mai avem un om care ne ajută și, din când în când, câte un zilier, în sezon. Vara, la baloți. În rest suntem numai noi doi. Noroc că ferma-i mecanizată 60-70% .

– Ce înseamnă asta?

– Mulgem mecanic, curățenia, iarăși, se face mecanizat.

– Ce a trebuit să faceți, cu prioritate, când ați ajuns la un număr mare de vaci?

– Am început construcțiile. A trebuit să facem un grajd. Primul l-am făcut în 2014, după aceea am început să creștem numărul vitelor și a trebuit să mărim grajdul. Am făcut prima hală, dar a trebuit extinsă și în 2020 am făcut al doilea grajd. Acum am modernizat încă un grajd. Mărind numărul, iarăși nu mai aveam spațiu suficient și am început să mărim grajdurile existente. Le-am și modernizat. Din 2015 tot am început câte-o aripă, câte o etapă, și acum e finalizat mai bine de 90% unul pe care-l modernizăm. A trebuit să ne adaptăm cerințelor și în felul ăsta să ne și ușurăm munca.

– Aveți suficient teren sau sunteți nevoiți să apelați și la alții pentru a asigura hrana vitelor?

– Mai și cumpărăm fân. Noi suntem o fermă bio, suntem pe producție ecologică, și pe partea asta de furajare avem un pic mai mult de muncă. Toate furajele pe care le dăm la vaci sunt ecologice. Pășunile, toate sunt ecologice. Din luna mai și până în luna septembrie avem pășune închiriată de la primărie și vacile pasc acolo. Pe pășunea aceea nu se folosesc îngrășăminte chimice, nici pesticide. Și laptele pe care îl avem de la exploatație e bio, e certificat ecologic.

– Câte vaci se mulg, în mod obișnuit?

– Cam 40 se mulg tot timpul. Din efectivul de 80 de capete, 40-50 se mulg tot timpul. În momentul când înțarcă una, fată alta. Deci avem un circuit. Și în grajduri: într-unul mulgem tot timpul și într-un grajd avem ce nu se mulge.

– Cine vă ajută în cazul în care se întâmplă să fete două vaci deodată?

– Nu-i problemă! Suntem aici, vacile sunt supravegheate, sunt vaci care fată singure, nu se întâmplă nimic. Sigur, sunt și unele care trebuie ajutate, dar dacă sunt probleme mari, avem medicul veterinar pe fermă și intervine, dacă îl solicităm, la orice oră.

– Cam câți litri de lapte se mulg într-o zi?

– Fiind pe producție ecologică, nu avem cantități foarte mari pe cap de animal. Undeva, între 10 și 15 litri avem pe perioada anului, vară-iarnă. În timpul verii, mai bine, că pasc iarbă și cantitatea de lapte crește, iar pe timpul iernii suntem undeva la 10-12 litri pe cap de animal care e în lactație. Iarna avem cam 30-40 de vaci care se mulg, la 10-12 litri, căci este câte una care are mai mult lapte, este câte una care are mai puțin.

– Ce faceți cu laptele? Îmi aduc aminte că vă lăuda, într-un interviu, primarul Alin Abrudan, că produceți o brânză telemea excepțională…

– Din 2017 am început să procesăm laptele, dar așa, încet. Cu telemea am început și pe urmă am trecut și la cașcaval. În prezent facem de amândouă.

– Aveți o rețetă proprie sau ați împrumutat-o?

– Avem rețeta rămasă de la bunici. Bunicii noștri și părinții noștri făceau pentru noi, pentru casă, iar noi am preluat rețeta și o ducem mai departe.

– De unde aduceți sare, pentru telemea?

– Nu folosim sare, folosim saramură din zonele Dejului și Turzii. Din sarea actuală, care-i iodată, nu poți să obții o saramură de bună calitate, așa că preferăm să o aducem de la fântâna de sare de la Micești. Am adus și din zona Dejului, dar aceea e mai departe și, fiind motorina mai scumpă, mai reducem din cheltuieli.

– Unde vă valorificați produsele? Am înțeles că aveți și păsări de curte, găini…

– Da. Avem de toate în fermă, cum s-ar zice. Găini avem vreo 50. În zonă încercăm să valorificăm cea mai mare parte a produselor. Am vrea să ajungem și către oraș, dar e mai greu, cu partea asta. Nu avem timp.

– Mai cultivați și cartofi și morcovi…?

– Înainte, până nu aveam un număr așa mare de vaci, cultivam o suprafață mai mare, dar acum am redus, fiindcă nu mai avem timp și pentru treaba asta. Cultivăm pentru noi și pentru prieteni care-s mai apropiați.

– Cum își face reclama un fermier, oarecum izolat fiind de oraș?

– În parte, online, dar mai mult de la om la om. Cine a cumpărat o dată și i-a plăcut, spune mai departe. Clientela, ca fermier, doar într-un timp mai lung poți să ți-o formezi.

– De unde vin cumpărători la dvs?

– Din Râșca, din satele vecine, din Cluj-Napoca. Cine a trecut pe ruta noastră, către Beliș, pentru că suntem la drumul principal care leagă Căpușul de Beliș, s-a oprit, fiindcă avem reclamă la poartă, a cumpărat și s-a reîntors. Am dus produse și la Băcănia Bun, din incinta unui supermarket clujean, și cred că și de acolo s-au informat oamenii. Ne-au luat numărul de telefon de pe tichet și pe urmă au venit direct la fermă. Suntem autorizați cu procesarea, putem să vindem oriunde.

În 2021 am deschis și o agro-pensiune, și și de-acolo ni s-a dus vestea cu brânza. Mulți dintre cei care au fost în chirie vin anume și cumpără brânză. Sau vecini de-ai lor, prieteni. S-au anunțat între ei. Celor care vin la noi la pensiune, automat le oferim și produsele pe care le avem în fermă. Și… lumea le-a gustat, a văzut că-s bune, a luat și pentru acasă, a mai recomandat la alți prieteni și așa s-a aflat,

– Ce au zis consătenii dvs când au aflat că Ardelean și Angela Matiș au 80 de vaci?

– Că suntem nebuni. Prima dată n-a crezut nimeni. Când s-au convins, exact așa ni s-a spus: „Voi sunteți nebuni? Până unde mai mergeți?”. Dar cred că nici noi n-am realizat că o să ajungem la numărul ăsta de animale, pentru că e foarte greu. N-ai Paști, n-ai Crăciun, n-ai sâmbătă, n-ai duminică…

– Câte ore pe zi vă ia lucrul cu vacile și cu păsările?

– Pe timpul verii ne ia undeva la vreo 6-7 ore, dimineața – seara, deci per total, pe zi, vreo 6-7 ore care-s numai cu animalele. Pe timpul iernii, cam 10 ore, 5 dimineața și 5 după masă. Orele acelea trebuie să fii în fermă. Vara mai trebuie să-ți pregătești și furajarea pentru iarnă, să ieși pe câmp la pregătirea furajelor…

– Ce e cel mai greu în activitatea unui fermier?

– Acte. Hârtii. Se cer foarte multe hârtii și tot mecanismul ăsta de logistică e foarte greu pentru noi. Ar trebui să ai un om care să se ocupe numai de treaba asta. Prea multe hârtii se cer! Noi avem foarte multă treabă cu ferma; ca să o menții, să o duci pe picioare, nu ai vreme de făcut atâtea hârtii. E prea multă birocrație.

– Cu ce credeți că ar trebui să vă sprijine Guvernul ca să funcționeze mai bine fermele?

– Părerea noastră este că ar trebui să intervină și financiar. Să ofere sprijin financiar, credite cu dobânzi mici, să poată porni un pic și tineretul care vrea să facă treaba asta și să-l stimuleze. Cu subvențiile care se primesc la ora actuală nu poți să duci o fermă sau să o și dezvolți, de abia o întreții cu hrana. Nu poți nici din banii pe care-i obții pe produse. La ora actuală prețul laptelui e derizoriu, nu-ți acoperi cheltuielile. Noi am primit sub 2 lei pe litru de lapte ecologic! Procesatorii mari nu stau de vorbă cu tine la o cantitate mică de lapte. Lor le trebuie cantități foarte mari, ca să obții un preț mai bun, iar noi nu putem să oferim mii de litri pe zi, ca să obținem 2,50 sau 3 lei pe litru.

Viitorul fermelor de familie, mai ales al celor din zona de munte, e să poată procesa ele, ca să vândă produs finit, nu să vândă lapte, materie primă, fiindcă din prețul laptelui, care se practică, nu poți să duci mai departe ferma. Să te și extinzi, să-ți duci și traiul de zi cu zi, nu poți. Și de aceea, cum am spus înainte, autoritățile ar trebui să intervină financiar, dacă vor să mai existe fermele!

– Primăria vă sprijină cu ceva?

– Cu ce poate și cu ce-i legal, ne sprijină… Am primit pășune, cu taxă, bineînțeles, dar asta ne sprijină mult. Ce ne mai ajută e că, fiind populația îmbătrânită în zonă, sunt terenuri de care nu se folosesc oamenii vârstnici, că nu mai pot, și atunci ne lasă pe noi să folosim terenurile respective. Iarăși, ceea ce ne ajută foarte mult e că terenurile, toate, sunt ecologice, numai că sunt pe suprafețe mici, cu utilaje nu poți să intri pe ele, nu prea poți lucra mecanizat.

– Intenționați să creșteți numărul de vaci pe care le aveți acum?

– Deocamdată, nu. Cam aici vrem să ne oprim. Deocamdată asta ne este și capacitatea la grajduri și la numărul ăsta suntem… bine.

– Ce vă doriți, sau ce sperați, pentru viitor?

– Sperăm ca lumea să înțeleagă că trebuie să mănânce sănătos, ca să nu aibă treabă cu farmacia tot timpul. Să caute fermierii, să ajungă la țăran acasă, să vadă ferma respectivă, să vadă cum se procesează, de unde vine laptele, că numai așa poate să fie sigură că mănâncă un produs bun.

M. TRIPON

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut