Biserici de lemn din patrimoniul județului Cluj: Biserica monument istoric din Berchieșu

Bisericile de lemn vechi din partea clujeană a Câmpiei Transilvaniei au suferit într-o măsură mai mare de pe urma unor transformări care le-au îndepărtat de înfățișarea clasică a unui astfel de edificiu. Fie că vorbim de acoperirea cu tablă sau de tencuirea la exterior și, uneori, la interior, aceste intervenții făcute preponderent la mijlocul secolului al XX-lea s-au datorat lipsei fondurilor și a unei legislații privind monumentele istorice la acel moment.

Lăcașul din Berchieșu, comuna Frata, având hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, este un astfel de exemplu de edificiu înscris pe Lista Monumentelor Istorice, care ar putea reveni la aspectul inițial printr-o restaurare  potrivită.

Monumentul este datat cu aproximație la 1747. Se presupune că a fost adus în Berchieșu din zona Bârgăului, în 1765, ipoteză susținută de inscripția în chirilică de pe masa de altar modelată în piatră: „1765 pomana de la Adrieș (a) ioni de la Bergău”, masa fiind, deci, donată de un locuitor din Bistrița-Năsăud.

Biserica a fost construită din bârne de brad, îmbinate în cheotoare dreaptă și coadă de rândunică, pe o fundație de piatră. Planimetric se compune dintr-un pronaos și naos, înscrise unui dreptunghi unitar, un altar poligonal retras și un pridvor pe latura de sud. Pronaosul este tăvănit și susține scheletul turnului clopotniță, mediu ca înălțime, cu galerie închisă și coif octogonal. Naosul are o boltă semicilindrică și prezintă un cor pe latura de vest. Acoperișul are căpriorii fixați pe o cosoroabă așezată pe consolele formate de capetele bârnelor din pereții transversali. Pe latura de sud sunt fixate aruncători de apă, aproape de coama acoperișului, ce sunt susținute de cununa pridvorului. Edificiul are 12,08 m lungime și 4, 78 m lățime.

Câteva elemente de decorul sculptat ne sugerează că biserica a fost, probabil, mai decorată la începuturi. Brâul de la pridvor, sub forma funiei răsucite, simbolizează protecția bisericii și a tuturor celor care îi trec pragul, dar nu prea iese în evidență din cauza exteriorului tencuit și vopsit. Alături, capetele bârnelor au fost tăiate descrescător de la cosoroabă până la jumătatea pereților, formând frumoase console.

Edificiul păstrează urme de pictură interioară, care, deși puternic degradată, lasă să se ghicească teme din Vechiul Testament, dar din Ciclul Hristologic. În pronaos, pictura s-a deteriorat în cea mai mare parte, păstrându-se doar urme din pânza de cânepă lipită. Iconostasul a fost pictat și el pe pânză.

Monumentul păstrează în patrimoniul său patru icoane împărătești de secol XIX: Sf. Arhanghel Mihail, Iisus Pantocrator, Maica Domnului cu Pruncul și Sf. Nicolae, cu ramă simplă argintie, o pictură ușor naivă, asemenea picturii icoanelor pe sticlă, cu figuri pe un puternic fond albastru. Acestea sunt amplasate în locul vechilor icoane împărătești de secol XVIII, foarte deteriorate (Iisus Pantocrator și Cei șapte Arhangheli, repictate, precum și Maica Domnului cu Pruncul, deteriorată) Găsim, totodată, și câteva icoane pe sticlă provenind din centrele de la Nicula și Mărgău.

Unul din cele două clopote ale bisericii este turnat în 1848. Ușile împărătești, puternic înnegrite, sunt foarte decorate. Scenele ce odinioară se puteau citi în medalioane ovoidale, ar putea fi ale celor 4 Evangheliști și probabil o Bunăvestire, acestea fiind delimitate de un bogat decor cu vrej vegetal și o frumoasă torsadă care marchează stinghia centrală.

Până recent, edificiul a fost în folosință, fiind mult timp singura biserică ortodoxă din Berchieșu, însă din anul 2008 sătenii folosesc noua biserică de zid.

Biserica a pierdut mult din aspectul exterior original, suferind multe renovări. Conform unei inscripții pe o scândură din pridvorul bisericii, s-au făcut reparații în 1858. Ferestrele s-au lărgit considerabil, lăcașul din Berchieșu fiind singurul de pe teritoriul Clujului unde ferestrele sunt glisante, acestea fiind considerabil mărite. Documentele vorbesc despre acoperirea turnului cu tablă în 1911, apoi despre tencuirea exteriorului și vopsirea în galben-portocaliu în 1959. Peste șindrilă s-a pus acoperiș de tablă câțiva ani mai târziu, în 1963, iar parapetul pridvorului a fost vopsit în albastru. În 1976 s-a introdus curentul electric.

Pentru o evaluare corectă a stării de conservare în vederea unei dorite și necesare restaurări, trebuie înlăturat stratul de tencuială din exterior și multitudinea de tablouri religioase și ștergare care acoperă pereții la interior. Preotul paroh Florin Negru cunoaște valoarea monumentului și speră în readucerea acestuia la strălucirea de odinioară.

Consuela BENDEA
Consultant artistic în arhitectură și artă tradițională,
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj