Biserici de lemn din patrimoniul județului Cluj: Biserica din Vechea

Rubrica „Biserici de lemn din patrimoniul județului Cluj” ne poartă astăzi într-un sat din apropierea Clujului, pentru a cunoaște povestea unuia din cele mai vechi și interesante monumente istorice de lemn din județ – biserica de lemn cu hramul „Sfântul Dimitrie” sau „Adormirea Maicii Domnului” (după sursele mai vechi) din satul Vechea, comuna Chinteni.

Edificiul beneficiază de izolarea specifică amplasării pe o colină în cimitirul satului, iar pentru a ajunge la el pășim pe sub poarta de lemn sculptată cu motivele rozetei, torsadei și crucii, îngemănate sub forma unor ghirlande. Lăcașul a fost ridicat în 1726, conform inscripției în chirilică de pe portalul intrării, care ne spune că „Această sf. bisearică au făcut-o Sucală Toma. Au dat 40 florini”.

Remarcabila cercetătoare Ioana Cristache Panait apreciază, în articolul dedicat exclusiv acestei biserici, apărut în Revista Muzeelor și Monumentelor din 1976, că aici ar fi existat un schit, că 40 florini echivala cu valoarea a 5 boi și că acest ctitor, Sucală Toma, poate să fi fost din aceeași familie cu Sucală Teodor, menționat la biserica din Finișel.

 Monumentul se remarcă prin bârnele masive de stejar din care este construit, prin dimensiunea mare a acoperișului, față de corpul bisericii, dar mai ales prin frumosul decor sculptat, simetric, al ancadramentului intrării. Lipsa pridvorului și clopotnița scundă sunt semne de vechime. Planimetric se compune dintr-un pronaos și naos, înscrise unui dreptunghi unitar, la care se adaugă altarul poligonal retras și unghi în ax. De pe grinzile pronaosului tăvănit se ridică stâlpii turnului clopotniță, cu galerie în rezalit și coif cu bază pătrată, acoperișul fiind unitar pentru întreaga construcție.

Biserica din Vechea este unul din exemplele bogate în decor sculptat. După ce trecem de poarta sculptată, ne apropiem de lăcașul de cult și remarcăm de la distanță frumoasele cheotori ce oferă jocuri de lumini și umbre. Ajunși în fața portalului intrării, descoperim unul din cele mai frumoase ancadramente de biserică de lemn din județ. Decorat prin incizii cu motive geometrice, acesta prezintă o compoziție amplă, cu rozete clasice sau tip fagure, circumscrise în torsade, care pornesc din două rozete mari și urcă pe ușorii laterali pentru ca sus, în partea centrală, să se regăsească o mare cruce înscrisă unui cerc în torsadă. Vechea ușă, decorată cu  rozete, a fost deteriorată de un fulger acum mulți ani, astfel că acum este adăpostită în interiorul bisericii. Pe arcul dublou, cheia de boltă și grinda meșter, se reia decorul cu rozete înscrise în torsadă, bolta de la Vechea întărind aprecierea că bisericile de lemn clujene au cele mai sculptate bolți.

Monumentul a primit pictură murală la mijlocul sau în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, posibil în 1748, an care apare și pe două icoane vechi, puternic înnegrite, dintre care un Deisis. Poate fi considerat unul din cele mai vechi ansambluri ce se păstrează în județul Cluj, fiind model pentru alte monumente similare.

Spre deosebire de programul iconografic întâlnit în majoritatea bisericilor de lemn, la Vechea acesta este diferit. În pronaos și altar pictura nu se păstrează, însă naosul ne dezvăluie valoarea acestui ansamblu. Astfel, pe bolta naosului, în locul obișnuitului Ciclu Hristologic, apar patru scene mari: „Nașterea și Învierea” la nord-est, „Mucenița Paraschiva” la nord-vest, „Sfântul Nicolae pe tron” la sud–est și „Adormirea Maicii Domnului” la sud-vest. Imaginile centrale ale Sfinților Nicolae și Paraschiva sunt încadrate de câte un chenar cu scene mai mici inspirate din viața lor. Chenare florale, vrejuri de flori și frunze delimitează scenele religioase, conferind picturii un puternic efect decorativ.

Este posibil ca pictorul icoanelor să fie același cu cel al ansamblului mural, cu unele influențe din Muntenia în stilul abordat, cromatica este dominată de roșu-brun și gri-uri. La baza tronului Sfântului Nicolae apar literele „…tru” (Petru sau Dumitru), posibil numele pictorului, iar în scena Adormirii Maicii Domnului este reprezentată o biserică de plan triconic, asemeni edificiilor religioase din spațiul sud-carpatic. Adam și Eva sunt pictați pe peretele de vest.

La iconostasul cu două deschideri, cu greu se mai disting figurile apostolilor, în primul registru și ale proorocilor în medalioane, în registrul al doilea.

În patrimoniul bisericii se păstrează cele două icoane: Deisis și Sfântul Nicolae, datate în 1748, nesemnate însă, ambele înnegrite. O altă icoană împărătească, Maica Domnului cu Pruncul, este puternic înnegrită. O masă de altar – jertfelnic – din 1783 se găsește în naos, în fața altarului.

Nefiind folosită mult timp, biserica era, în urmă cu câțiva ani, adăpost liliecilor care făceau mizerie în interior. Șindrila nu mai fusese schimbată din 1977, structura turnului era șubrezită, turnul clătinându-se la trasul clopotelor, astfel că era nevoie de intervenție urgentă. Din fericire, acoperișul a fost consolidat, iar șindrila a fost schimbată în 2012, în timpul păstoririi părintelui Alin Ioan Fărcaș, lucrare absolut necesară pentru a prelungi viața unei biserici de lemn.

Edificiul așteaptă o restaurare de ansamblu pe măsura importanței pe care o are în arhitectura tradițională românească, valoare ce izvorăște din vechimea sa, din decorul sculptat și urmele ansamblului de pictură.

Consuela BENDEA
Consultant artistic în arhitectură și artă tradițională,
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj