Biserici de lemn din patrimoniul județului Cluj: Biserica din Nadășu

Reprezentativă pentru bisericile de lemn din Zona Huedinului, biserica din Nadășu, comuna Izvoru Crișului, este un monument istoric ce are hramul „Sfinții Arhangheli” și care datează din prima parte a sec. al XVIII-lea (1720-1730). Istoricul bisericii vorbește de un meșter, Ioan Ghiran, care, alături de fiul său, Ioan, ar fi fost constructorul edificiului. Frumoasa biserică este și acum în folosință, fiind singura din sat.

Nadășu este sat vechi și important, menționat prima oară în documente pe la 1260, pentru ca la 1370 să fie amintit un voievod al românilor de aici.

Edificiul reprezintă un exemplu atipic, acest fapt sporindu-i valoarea. Biserica a fost extinsă, lărgită, în anul 1860 pentru a răspunde nevoilor unei comunități în creștere. În majoritatea cazurilor, satele își vindeau altui sat biserica și o înlocuiau cu alta mai mare sau cu una de zid.

Construită din bârne de stejar îmbinate în cheotoare dreaptă și coadă de rândunică, pe o bază de piatră, biserica se compune dintr-un pronaos și naos înscrise unui dreptunghi unitar, la care se adaugă altarul poligonal retras cu unghi în ax, precum și un pridvor pe latura sudică. De pe grinzile pronaosului tăvănit se ridică stâlpii ce formează turnul, cu o galerie deschisă cu trei arcade semicirculare, surmontate de un coif octogonal, flancat de patru turnulețe la bază. Acoperișul este unitar pentru pronaos și naos, dar mai scund pentru altar.

Spuneam că edificiul de azi este rezultatul unor modificări. Astfel, în 1860 naosul a fost lărgit spre est, prin prelungirea cu 3,25 m și s-a adăugat un pridvor la sud. Ușa de intrare, aflată la sud inițial, a fost mutată în 1890 pe latura vestică, odată cu repictarea monumentului. Interesantă este prezența unei uși de acces în axul altarului, adăugată ulterior în mod evident. Prezența unor motive încrustate în lemn la nivelul bârnelor transversale ale bolții naosului, la portalul fostei uși de intrare și la poarta de acces în cimitir ne indică posibilitatea ca monumentul să fi avut mai mult decor sculptat decât se păstrează în prezent.

Două ansambluri picturale, de factură diferită, îmbogățesc interiorul. Astfel, în partea vestică a naosului se mai păstrează fragmente din pictura mai veche, atribuită fie lui Dimitrie Ispas (unele surse), fie epitropului Traian Boboș, sau în timpul său (alte surse). Acestea înfățișează scene hristologice, alături de frize cu sfinți mucenici, încheiate pe axul bolții de medalioane reprezentând pe Dumnezeu Tatăl, Maica Domnului, Sfântul Duh și Iisus Hristos. În schimb, în 1890, zugravul Dionisie Iuga din Nicula pictează partea estică a naosului, cea nou adăugată, împreună cu altarul, iconostasul și pronaosul, conform inscripției de deasupra ușilor iconostasului. Pe bolta naosului, spre altar, apar Evanghelistul Ioan și Marcu, în chenare mari, ca o completare la ceilalți doi evangheliști, Luca și Matei, care apar reprezentați în vechea pictură. În pronaos se păstrează urme din Pilda Fecioarelor, iar la iconostas se mai distinge cu greu pictura. Regăsim și la exterior, în colțul de sud-est, spre altar, urme  de pictură.

Pictura veche este afectată de umezeală, fiind distrusă și de numeroasele scrijelituri adunate în timp, fapt cauzat de adăugarea ulterioară a corului. Cu toate acestea, pictura mai nouă este mai prost păstrată decât cea veche.

În patrimoniul bisericii aflăm câteva icoane pe lemn, datând probabil de la sfârșitul sec. al XVIII-lea sau începutul sec. al XIX-lea, restaurate în 2013. Ele reprezintă următoarele teme: Iisus Pantocrator, Sfânta Treime sau Maica Domnului cu Pruncul. Biserica a deținut, până acum aproximativ 15 ani, o icoană extrem de valoroasă, reprezentând „Adormirea Maicii Domnului”, aflată acum în Muzeul Mitropoliei Clujului.  A fost pictată în secolul al XVI-lea de un meșter anonim și care s-a format, probabil, în centrele de pictură din Moldova. Stilul său se remarcă printr-o tratare amănunțită a figurilor expresive, dar redarea geometrică a faldurilor, care ține de un limbajul vechi, tradițional, gama cromatică fiind echilibrată între culorile reci și calde.

Din păcate, în 1988 biserica a fost acoperită cu tablă, dar se mai păstrează fotografii vechi în care edificiul avea înfățișarea originală, clasică și elegantă. Părintele paroh Ioan Căienar este conștient de valoarea monumentului pe care îl are în grijă și a inițiat demersuri de adunare a fondurilor și întocmire a actelor necesare readucerii bisericii la înfățișarea de odinioară. Se va schimba șindrila, în prima fază, iar dacă vor exista suficienți oameni dornici să ajute, se poate merge mai departe cu restaurarea. Restaurată, biserica din Nadășu va impresiona prin liniile sale, putând fi considerată unul cele mai importante monumente de lemn clujene.

Consuela BENDEA
Consultant artistic în arhitectură și artă tradițională,
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj

***

Notă: Proiectul „Biserici de lemn din patrimoniul județului Cluj”, demarat în martie a.c. de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, în parteneriat cu Radio Renașterea, deschide o poartă către universul fascinant, dar mai puțin cunoscut, al vechilor monumente istorice clujene, propunând redescoperirea unui tezaur de neprețuit – „expresie a rezistenței credinței ortodoxe de-a lungul veacurilor de constrângeri” – și invitând, totodată, la salvarea acestuia.