Biserica, vestitoare și mijlocitoare a milostivirii

Isus Cristos este Chipul milostivirii Tatălui. În Sfintele Evanghelii sunt nenumărate exemplele prin care Fiul lui Dumnezeu își arată milostivirea: a vindecat bolnavi, a săturat mulțimi cu câteva pâini și câțiva pești, a înviat morți, a eliberat îndrăciți, a întors păcătoși și a avut întotdeauna un cuvânt de întărire și compasiune față de cei care Îl urmau. Cristos nu se limitează doar la a afirma iubirea și milostivirea Sa, ci o face vizibilă, o revelează prin cuvântul Său, prin gesturile Sale și cu toată persoana Sa.

Așa cum tatăl milostiv a ieșit în întâmpinarea fiului rătăcit (Lc 15, 11-32), la fel, Biserica lui Cristos are misiunea de a merge în întâmpinarea tuturor celor care doresc să-L găsească pe Dumnezeu, fără a exclude pe cineva. Dumnezeu se bucură să ierte. Iertarea lui Dumnezeu este o putere care învinge totul. Fiecare om este chemat să primească și să împărtășească milostivirea Tatălui, să trăiască din această milostivire. Isus spune prin cuvintele Evangheliei: „Fericiți cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire” (Mt 5,7).

Biserica este chemată, totodată, să răspândească Cuvântul lui Dumnezeu, să învețe despre milostivire și să ofere lumii mărturia milostivirii și a iertării. Biserica poate mijloci, celor ce doresc, primirea iubirii divine. Sfântul Părinte Francisc, în Bula pontificală dedicată milostivirii lui Dumnezeu, afirmă: „Acolo unde este prezentă Biserica, acolo trebuie să fie evidentă milostivirea Tatălui” (Misericordiae Vultus 12).

În lumina acestor cuvinte și cu atât mai mult, acum, în perioada de pregătire pentru începutul Postului Mare, credincioșii creștini sunt chemați să trăiască misterul reconcilierii divine, al împăcării cu Dumnezeu Tatăl, prin Sacramentul Spovezii.

De-a lungul istoriei și în practica Bisericii, „ministerul reconcilierii”, conferit prin Sacramentul Spovezii, a fost întotdeauna o îndatorire pastorală extraordinară, împlinită în ascultare față de porunca lui Cristos: „Primiți pe Spiritul Sfânt, cărora le veți ierta păcatele vor fi iertate, și cărora le veți ține vor fi ținute” (In 20, 22-23). Milostivirea lui Dumnezeu poate fi trăită în Sacramentul Spovezii atât de către preotul confesor, cât și de către credinciosul penitent. Astfel, confesorului i se cere să fie un adevărat semn al milostivirii Tatălui, un slujitor fidel al iertării lui Dumnezeu. Confesorii pot înțelege însemnătatea misiunii ce le-a fost încredințată, aceea de a dărui milostivirea divină, doar dacă trec prin scaunul de spovadă, devenind ei, mai întâi, penitenți, pentru a primi cu bucurie iertarea și milostivirea Tatălui. Doar curățați, ei înșiși, de întunericul păcatului în limpezimea izvorului milostivirii divine, vor putea fi cu adevărat slujitori fideli ai iertării lui Dumnezeu, și vor putea oferi, la rândul lor, în deplină comuniune cu Cel ce iartă, harul milostivirii.

Preotul este chemat să cunoască slăbiciunile și căderile credinciosului, să-i prețuiască voința și strădania de a se ridica și îndrepta, să-i ofere iertarea pe care singur Dumnezeu o poate da, și să-l îndemne, părintește, pe penitent, să nu mai păcătuiască. Sfântul Toma propune opt adjective ce pot fi atribuite unui bun confesor: blând când îndreaptă, prudent când îndrumă, milos când pedepsește, binevoitor când pune întrebări, amabil când sfătuiește, discret când impune penitența, răbdător când ascultă și plin de bunătate când absolvă (oferă dezlegarea de păcate).

Papa Francisc adresa unor tineri ce urmau să fie hirotoniți preoți, cuvintele: „Cu Sacramentul Spovezii veți ierta păcatele în numele lui Cristos și al Bisericii. Astăzi vă cer, în numele lui Cristos și al Bisericii: vă rog, nu încetați să fiți milostivi”.

Pentru primirea Sacramentului Spovezii, există cerințe adresate și penitentului, nu doar confesorului. Isus cheamă toți oamenii la convertire: „Convertiți-vă și credeți în Evanghelie” (Mc 1,15). Penitenții trebuie să caute cu sinceritate iertarea și milostivirea lui Dumnezeu, atunci când se apropie de Sacramentul Spovezii. Doar așa pot dobândi „de la mila lui Dumnezeu iertare pentru ofensa adusă și, în același timp, sunt reconciliați cu Biserica” (Catehism, 1422). Odată ce a primit, prin Spovedanie, iertarea Tatălui, fiecare credincios, ca fiu al lui Dumnezeu, este chemat să dea mărturie prin propria viață despre milostivirea divină.

Papa Francisc îndeamnă: „Să deschidem ochii pentru a privi mizeriile lumii, rănile atâtor frați și surori privați de demnitate și să ne simțim provocați să ascultăm strigătul lor de ajutor. Mâinile noastre să strângă mâinile lor și să le tragem spre noi pentru ca să simtă căldura prezenței noastre, a prieteniei și a fraternității. Strigătul lor să devină strigătul nostru și împreună să putem frânge bariera de indiferență care adesea domnește suverană pentru a ascunde ipocrizia și egoismul”.

În societatea de azi, încercată de boli, nesiguranță, lipsuri și lupte pentru supremație, devine stringentă nevoia de a fi redescoperite faptele de milostenie trupească și sufletească față de semeni. La judecată, Cristos îl va întreba pe fiecare ce a făcut pentru „unul dintre acești frați mai mici” și va adăuga: „Adevărat vă spun, orice ați făcut unuia dintre acești neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi-ați făcut” (Mt 25,40). Așadar, în fiecare dintre acești „mai mici” este prezent Cristos însuși.

În concluzie, Biserica are misiunea de a vesti și de a trăi milostivirea lui Dumnezeu. Ea trebuie să conducă toți oamenii în marele mister al milostivirii Tatălui, contemplând chipul Fiului, al Domnului Isus Cristos. Toți cei care doresc să participe la milostivirea lui Dumnezeu sunt chemați să ierte, să ajute și să iubească la rândul lor. Papa Francisc încredințează: „Milostivirea este legea fundamentală care locuiește în inima fiecărei persoane atunci când îl privește cu ochi sinceri pe fratele pe care-l întâlnește pe drumul vieții”.

Pr. dr. Florin BOZÂNTAN