Biserica din Surduc și fragilitatea monumentelor de lemn

De peste 250 de ani, biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Surduc străjuiește această așezare înșiruită de-a lungul Văii Arieșului, aparținând administrativ comunei Iara.

Edificiul este înscris pe Lista Monumentelor Istorice cu codul CJ-II-m-B-07774 și înlocuiește un edificiu mai vechi, despre existența căruia aflăm din Conscripția realizată de Episcopul Ioan Klein în 1733.

Poarta de acces în curtea bisericii, dinspre miazănoapte, ne întâmpină cu frumoase rozete, torsadă, lobi și romburi, dezvăluindu-ne în chirilică următoarele: „Să să știe că s-au făcutu această ușea Ioan Murariu Moldovanu … 1755”. Informația poate fi un indiciu în datarea monumentului actual, unele surse menționând anul 1758. În schimb, piciorul de piatră al mesei altarului datează din 1788.

Edificiul se individualizează din depărtare prin silueta aparte, dominată de turnul clopotniță foarte decorativ, cu galerie deschisă și patru turnulețe în jurul coifului, amintindu-ne încă o dată că monumentele clujene excelează în această privință. Pridvorul restrâns în dreptul intrării de pe latura sudică, profilat printr-un acoperiș în două ape, aduce o notă în plus.

Bârnele din lemn de stejar, așezate în clasicul sistem Blockbau, pe o temelie de piatră, formează un plan tradițional, rezultat a două etape de construcție. Inițial, clopotnița a fost ridicată separat, iar edificiul era mai mic, pentru ca ulterior, clădirea să fie extinsă spre vest, încorporând actualul turn plasat deasupra unui pronaos boltit. Intervenții ulterioare succesive sunt evidente și la ferestrele de diferite dimensiuni.

Deasupra bolților semicilindrice ale naosului și altarului se înălța până recent acoperișul din șindrilă, separat mai scund pentru altar. Furtunile care s-au abătut asupra zonei în vara anului 2021 au distrus acoperișul, provocând prăbușirea bolții naosului și, implicit, distrugerea valorosului strat de pictură al acesteia.

Această pictură murală, care se păstra doar pe bolta naosului și la tâmplă, restul ansamblului (altarul și pronaosul) fiind acoperit cu tencuială, datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Astfel, în 1824 a fost chemat să înfrumusețeze biserica Irimie Ștefan „zugrav din Filea de Jos”, care s-a semnat pe peretele vestic al naosului. Acesta așază, într-o cromatică dominată de roșu și verde, scene din Ciclul Patimilor lui Hristos, pe boltă, alături de imaginile celor patru evangheliști. În partea superioară a iconostasului este pictată o Răstignire, iar pe peretele de vest al naosului apar figuri în costum militar, deasupra cărora sunt redați Adam și Eva. Regăsim și în acest caz uniformele austro-ungare în scenele patimilor, dar remarcăm și accentul pus pe reprezentarea puternic moralizatoare a lui Iuda primind punga cu bani, într-o scenă, și apoi spânzurat, în alta.

Deși biserica nu păstrează decor sculptat, motivele decorative așternute pe poarta de acces în curtea edificiului nu exclud existența acestuia și la corpul edificiului. Înlăturarea tencuielii, aplicată probabil la finele secolului al XIX-lea, ar putea oferi informații în acest sens.

Vechile podoabe de patrimoniu ale bisericii au fost duse anul trecut în biserica de zid pentru protejarea lor, până la restaurarea monumentului. Credincioșii veniți până în 2014 la slujbă în vechiul lor lăcaș puteau să se roage la icoanele pictate pe sticlă în secolul al XIX-lea, în centrul de pictură de la Nicula, dintre care se remarcă Învierea, Pogorârea Sfântului Duh și o Sfântă Paraschiva. Generații de preoții parohi au deschis ușile împărătești pictate în 1837 de Ilie Pop, care se semnează atât pe fața și pe spatele acestora, drept „pictor, protopop și paroh al Surducului”. Acest preot, care dovedește talent și în pictură, a reprezentat pe cei patru Evangheliști pe blaturile de lemn ale celor două uși, personajele fiind înconjurate de draperii și piese de mobilier ce trădează o aplecare a lui Ilie Pop spre decorativ, fapt evident și în frumosul crucifix cu molenii pictat tot de el.

Edificiul a fost avariat de forțele distrugătoare ale naturii, în 2021, la nivelul acoperișului, al bolții naosului și al iconostasului. În acest moment bârnele bolții sunt căzute în interiorul naosului, alături de câteva bârne ale iconostasului și ale peretelui vestic al naosului, însă căpriorii au rezistat. În exterior, bucăți din șindrilă zac în jurul edificiului. Coiful turnului și acoperișul pridvorului, protejate de tabla aplicată în trecut, precum și acoperișul altarului, au rezistat furtunilor. Părintele paroh Radu Roșu a reușit, cu ajutor, să acopere cu folie zona avariată, pentru a proteja interiorul, până când se vor găsi fonduri să fie refăcută această porțiune.

Iată un exemplu care demonstrează că aceste monumente importante pentru patrimoniul nostru sunt fragile în fața forțelor naturii. Salvarea unor biserici de lemn mult mai deteriorate oferă încredere că demersul recuperării monumentului de la Surduc este cât se poate de posibil, iar valoarea picturii sale este un argument însemnat în nevoia începerii cât mai grabnice a restaurării.

Consuela BENDEA
Consultant artistic în arhitectură și artă tradițională,
CJCPCT Cluj