Bartolomeu 100

În textele de acum peste zece ani și mai cu seamă în cele din ultimul deceniu, cu insistența de care cultura memoriei are nevoie constitutivă, am evocat figura lui Bartolomeu Valeriu Anania.

Seminaristul, medicinistul, teologul, liderul, monahul, deținutul politic, scriitorul, iarăși teologul, misionarul, predicatorul, arhiereul – doar simpla înșiruire a calităților sale contextuale și de fond ne sugerează un profil greu de prins în câteva cuvinte. Ceea ce este bine cel puțin din două motive.

Primul: putem porni drumul anamnetic din mai multe puncte, unul mai surprinzător decât altul. De la laboratorul de anatomie al profesorului clujean Papilian la plajele din Hawai, de la interdicția autorităților comuniste de a mai pune piciorul în capitala transilvană la primirea ca păstor al acesteia, de la celula detenției la sfințirea, peste ani, a bisericii penitenciarului Aiud, de la pensionarul eclesial la cel mai tânăr arhiepiscop (la 73 de ani). Lista paradoxurilor, cumpenelor, răsturnărilor de situație, a surprizelor, dar și a confirmărilor, este lungă. Mai exact: aproape un secol.

Al doilea motiv: fiecare, chiar fiecare, se poate regăsi în acest extraordinar, adică ieșit din comun, parcurs omenesc al vieții în care, vădit sau nu, se simte degetul lui Dumnezeu. Părintele nostru s-a bucurat, inclusiv când suferea, de o “carieră” greu de egalat. Emoțiile, stadiile de cunoaștere, decorurile, oamenii din jur, contextele istorice, micile detalii, lacrimile și zâmbetele, pierderile și revenirile – ingredientele sunt, pentru o fire slabă, devastatoare. Nu și pentru cel care, deloc marțial, distrugător, dar luptător în solda Adevărului, s-a aflat mereu, până în ultima clipă, în tranșee.

Nu, nu a fost tulburat continuu, ci mereu a simțit și văzut tulburarea lumii. La care a reacționat.

Dumnezeul să îl odihnească!

Radu PREDA

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut