Averea, impediment în calea dragostei, în satul tradițional

I-o dat doi boi, o făcut bătrânii înțelejere, da’ nu s-o luat din dragoste…, ș-apoi u-o bătut…” (Anastasia Butum din Livada)

Livia Zegrean din satul clujean Livada s-a măritat la 19 ani, din dragoste. I-a plăcut tare mult de viitorul soț, cu care lucra împreună. „Eram la grădina de zarzavaturi, io la plantat, el era cu căruța. Mai dădem cu pietri după el, mai dăde el după mine, mai glumeam unu’ cu altu’…”

Era tare îndrăzneață, așa că, să-l impresioneze, a cerut să o lase ca să mâie ea căruța. „«Mă – zâc -, dațî-m’ caii să-i mâi io»,… căram apă de la Someș. Mi-o dat căruța și când trec p-acolo, pân’ față, să golim apa, nu știu cum am dat că s-o îmburdat butoiele cu apă. Când s-o îmburdat butoiele cu apă, io repede, vez’ Doamne, că mi-am rupt pcicioru’ [râde]. «Vai, pcicioru’ meu!»… Da pă mine nu mă dure’ pcicioru’ defel, numa’ că m-am temut să nu mă sfădească.”

S-au îndrăgit și au hotărât să facă nunta, dar părinții n-au fost de acord, deoarece feciorul era din alt sat. „Mama n-o vrut să mă mărite, nici la Dumnezo și soare! Zâce că «Ce, din Orman? nu știu ce…». «Ăsta îmi place, după ăsta mă duc șî gata – zâc -, ce vreț’, ce aveț’ cu mine?» Am avut noroc cu Liviu, cu frate-mio, până o lămurit-o pă mama. «Mamă, îi place, las-o. Nu face prostii!» Io, și-așe, i-am zâs: «Nu mă duc în Orman!» Că noi am stat acole, la mama, într-un an de zâle deja ne-am făcut casa și ne-am mutat. Și am făcut nunta, așe, în casă, numa’ acolo, o fost tare fain, la un an de zâle ne-am mutat aicea”.

A trăit împreună cu soțul peste 30 de ani și au avut trei copii, iar de 26 de ani e văduvă.

În schimb, Anastasia Butum din aceeași localitate nu s-a căsătorit din dragoste, însă dragostea a venit pe parcurs. „Io nu l-am iubit, nu. Da, după ce ne-am căsătorit, l-am iubit, ne-am înțăles, nu mi-o mai trăbuit nimeʾ”.

Îi era drag altul din sat, dar nu a vrut să fugă cu el, pentru că nu se cădea să se căsătorească înaintea surorii ei, care era mai mare. „Patru ani am vorbit cu el și el tăt o zâs să fug, știi, cum fujeu înainte. Într-o duminică, era iarnă, tătă zua s-o rugat de mine să fujim la noapte. Io avem o soră cu doi ani mai mare ca mine, nu era măritată, ei îi făce mama hanile (zestrea), ca atunci, canapei, perini, lepedeauă, altfel era lumea… «Cum să vin io, mă, Ghiță, cu tine, și Tinca, soru-me, încă nu s-o măritat?», zâc io. Și noaptea, zâce: «De nu vii, io mă-nsor!».

Așa că nu s-a măritat atunci, ci l-a ales pe altul, la îndemnul surorii ei. „Soțu’ aiesta m-o iubit tare mult, tare mult o umblat după mine. O soră de-a me o tăt o zâs : «Du-te după el, du-te, că el te iubește și nu te-a badjocori» … No, asta o fost.”

Știe multe întâmplări din sat, când mulți s-au căsătorit pentru avere, dar au avut o viață grea.  „Bunu-so lui Geta, vecina, om bogat, o avut o fată care s-o cununat cu cineva de nu i-o plăcut, de aici, din sat. Și i-o dat doi boi, o făcut bătrânii înțelejere, tatăl feciorului să o ieie pe fată-sa, că-i dă doi boi. Da’ nu s-o luat din dragoste… Ș-apoi u-o bătut… asta îi”, după cum rezultă din interviurile realizate în această localitate de consultantul artistic Claudiu Cubleșan.

Existau multe cazuri când părinții mirilor nu se înțelegeau de la avere, iar atunci nunta nu mai avea loc. „Înainte de căsătorie se făcea târg. Mergeau părinții feciorului la casa fetei, împreună cu feciorul. Aici se întelegeau și se promiteau ce averi va primi fiecare din partea părinților, terenuri, animale etc. De multe ori, dacă nu se învoiau la averi, se strica nunta”, spune Augustin Tișe din  Mănășturu Românesc.

Satul românesc a trecut, de-a lungul vremii, prin diverse transformări, la fel și relațiile de dragoste dintre tineri, în funcție de evoluția istorică, socială şi economică a localităților sau a zonei. Și mentalitatea sau raportarea la relațiile premaritale, la familie sau muncă s-a schimbat foarte mult, așa cum deduce și Susana Borla din localitatea clujeană Rusești. „Multe zic astăzi că nu pot face mâncare, din cauză că o grijit de copil. Da’ noi am mers la fân cu leagănu’ în spate. Zestre mi-o dat mai puțină mama, dar mi-am făcut eu ce mi-o trebuit, mânurile o fost cu mine și de lucru nu m-am temut… Cel mai fain în viață îi atunci când ești tânăr și frumos, da nu știi să prețuiești”.

Grigore SÂMBOAN
consultant artistic CJCPCT Cluj