Atunci când (pseudo)soluția e mai gravă decât problema

Președintele american Donald Trump, care, știm bine, a tratat coronavirusul de la înălțimea Statuii Libertății – iar acest lucru se vede în dezastrul pe care SUA îl înregistrează – s-a declarat ferm împotriva impunerii restricțiilor absurde privind deplasarea din pricina temutului virus asiatic, considerând că soluția nu trebuie să fie mai gravă decât problema. Ei bine, raportându-mă la România, constatăm că autoritățile exact asta fac, oferă soluții mai grave decât însăși problema pe care o ridică coronavirusul.

Avem cinci luni de când în România transpira știrea despre primul caz de coronavirus. Individul, un fel de pacient zero, a fost racolat de la domiciliu în miezul nopții și dus de urgență la București. Era asimptomatic. Teama încă  nu bântuia pe la noi, dar avea bilet de România. Ulterior a apărut nebunia. Armata a ieșit în stradă ca la Revoluție, străzile s-au golit, terasele, restaurantele și mall-urile s-au închis, adio școală, adio prieteni.

Și acum, ca și atunci, la cinci luni, românii își fac de zor planuri de concedii, iar autoritățile planuri de alegeri. Autoritățile ne-au băgat în casă la câteva zeci de cazuri pe zi, televizorul ne-a tâmpit de îți era frică și să deschizi geamul, pe principiul că virusul zboară ca musca, dar nu se vede cu ochiul liber, iar soții au ajuns să doarmă separat și eventual să se uite unii la alții, dar cu mască și vizetă. Astăzi, la peste 1000 de cazuri zilnic, cu multe semne de întrebare și exclamație, cetățeanul se plimbă nestingherit, cu masca pe bărbie, cu pieptul dezvelit și fără teamă. Acum cinci luni goleam magazinele și aglomeram cămările și beciurile cu provizii ca în vreme de război. Au fost situații că nu mai găseai pe rafturi nici banala apă plată, mai proastă decât cea de la robinet, dar nu și decât românul convins de contrariu. Astăzi găsești de toate, semn că fie ne-am obișnuit cu musafirul nepoftit, măria sa coronavirusul, fie am devenit imuni la teama pe care televiziunile în special încearcă s-o inducă prin știri mai mult sau mai puțin umflate cu nesimțire. E adevărat că, totuși, mor oameni și nu puțini. Oameni mor oricum în fiecare zi și asta e valabil de când lumea. Problema (?) e că nu mai moare nimeni de altceva decât de coronavirus. Adio cancer, adio SIDA! Nu e ciudat? În fine, se naște, firesc, următoarea întrebare: cum scăpăm de COVID-19? Există, din punctul meu de vedere, trei variante: izolarea (metodă dură, care mai devreme sau mai târziu te aduce în pragul nebuniei și care după unii specialiști e numai un mod de a amâna îmbolnăvirea), fie ne ferim atât cât putem, fie ne îmbolnăvim, adică îl asumăm și teoretic scăpăm. Știm că au fost situații în care persoane au contactat virusul și a doua oară. Din păcate, foarte mulți români înțeleg să dobândească imunitate în turmă, pe principiul dacă e să se întâmple, atunci asta e. Am impresia că ne mirăm degeaba și ne consternăm aiurea că autoritățile dau dovadă de lipsă de reacție, ca să nu spun, totuși, incompetență, în această perioadă în care virusul se răspândește cu repeziciune. Bănui că România urmează modelul mult mai civilizatelor Germania, Marea Britanie, Olanda și chiar SUA, țări care manifestă o abordare caracterizată de relaxare și nu de condiționare, ajungând la concluzia, altfel șocantă, că în lipsa unui vaccin, îmbolnăvirea e singura soluție salvatoare. Unica în acest moment pentru a stopa ascensiunea coronavirusului. Teoria imunității de turmă se bazează pe ideea că tinerii, categoria de populație cel mai puțin expusă la riscul decesului, trebuie lăsați să-și facă de cap, cu alte cuvinte să se îmbolnăvească. Așadar, o nouă stare de urgență este o soluție care în acest moment nu ar face decât să mai amâne ceea ce pare (sau este) inevitabil. Totuși, măsurile restrictive nu pot fi impuse la nesfârșit! Degeaba ne oprim în stare de urgență, fiindcă virusul este răbdător și așteaptă.

Articole din aceeasi categorie

One Response to Atunci când (pseudo)soluția e mai gravă decât problema

  1. Sismondi

    Dacă ne uităm prin Anuarele Statistice ale RSR la capitolul MIȘCAREA GENERALĂ A POPULAȚIEI observăm o anomalie de zile mari:
    În luna decembrie 1972 precum și în lunile ianuarie și februarie 1973 ,indicele MORTALITATE GENERALĂ a înregistrat valori DUBLE față de normal ! Adică în loc de 12.000 decese lunar , au fost 24.000 !!Total diferență ,36.000 decese suplimentare ,datorită epidemiei de gripă !!
    Ca să calculez exact ( cred că au fost spre 50.000 ) ar trebui să pot consulta Anuarele apărute în 1973 și 1974, dar chiar acum Bibliotecile sunt închise…Deci, mai așteptăm, căci Anuarele mele au luat demult drumul anticariatelor…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *