Artistul în fața sacrului

*vineri, 3 februarie*ora 19

Așa cum scriam cu câteva zile în urmă, concertul vocal-simfonic de vinerea aceasta îl readuce în mijlocul publicului meloman pe dirijorul Lawrence Foster, o reală bucurie, o ocazie în plus de a-i admira și aprecia virtuozitatea, într-un dialog autentic cu Orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania”, pe care o cunoaște foarte bine, dovadă stând colaborările anterioare. O bucurie deopotrivă pentru maestru, primit cu multă căldură și aplauze la scenă deschisă, minute în șir, la finele prestației de săptămâna trecută.

Programul pe care instituția clujeană de concert ni-l propune de această dată continuă seria evenimentelor muzicale dedicate celebrării a 50 de ani de activitate neîntreruptă a Corului Filarmonicii Transilvania, care, amintim cititorilor, a fost marcat printr-o seară cu totul aparte în luna noiembrie a anului trecut, în prezența foștilor și actualilor membri – sub bagheta neobosită a dirijorului Cornel Groza – și a unor invitați de seamă.

Cornel Groza revine, de asemenea, vineri seara, în calitate de dirijor cor, alături de tenorul invitat, Marius Vlad Budoiu.

Repertoriul actual invită la reflecție și interiorizare în jurul temei sacrului, prin cele două lucrări – Zoltán Kodály, Psalmus Hungaricus și Giuseppe Verdi, Quattro pezzi sacri.

În scrierea operei Psalmus Hungaricus (cu ocazia semicentenarului unirii orașelor Pesta, Buda și Obuda), compozitorul maghiar a apelat la poemul lui Mihaly Kecskemety Veg, un text inspirat de Psalmul 55 al lui David, în care Regele îi cere lui Dumnezeu ocrotire în fața dușmanilor. A rezultat un poem deopotrivă în zona fricii și a speranței, iar Zoltán Kodály propune o varietate de tehnici și stiluri componistice în abordarea lucrării muzicale (organumul, influențe ale polifoniei renascentiste etc.), rolul principal revenind tenorului solist.

Compuse spre finalul vieții, în decurs de un deceniu, cele Patru Piese sacre ale lui Giuseppe Verdi -sprijinindu-se pe texte religioase ale Bisericii Catolice-oglindesc starea artistului în fața ideii de viață după moarte, realizând, totodată, o întoarcere în timp la ceea ce înseamnă moștenirea culturală italiană.

Iulia GHIDIU

foto: Bogdan Mesesan