Apariții editoriale: G. Popa-Lisseanu – Fontes Historiae Daco-Romanorum. Izvoarele istoriei românilor

Documentele identitare ale unui popor reprezintă certificatul de naștere al neamului. Când și unde ne-am ivit în lume, unde și când s-au aflat cele mai vechi știri despre noi ar trebui să fie pentru fiecare român întrebări esențiale, ca să nu lase această problemă capitală la jocul hazardului, ca ea să poată fi speculată de adversari și neprieteni ai poporului român. Cum istoria e tot mai disprețuită în școală, cum cunoștințele cele mai importante despre momentele de răscruce ale neamului sunt uitate sau neglijate, cum știrile după ureche abundă este nevoie de un nou proces de documentație de la sursă, mai ales că anul Centenarului Marii Uniri, apoi anul semnării Tratatului de la Trianon au adus în discuție elemente importante ale procesului de formare a națiunii și a statului național, care a fost și rămâne corolarul vieții noastre prezente și viitoare. Cele dintâi atestări documentare ale unei etnii reprezintă în sine o lungă și interesantă aventură istoriografică pe care orice istoric o privește cu real interes și acută responsabilitate. De la acel strigăt războinic auzit într-o încleștare militară în sudul Dunării de „torna, torna, frate!”, despre care s-a susținut a fi fost cel dintâi rudiment spus în limba română, și până la scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung din 1521, și drumul de atestare a limbii române a trecut prin mai multe praguri și încercări, dar cercetarea izvoarelor istorice, scrise și nescrise, n-a încetat.

În aceste condiții, Asociațiunea Transilvană pentru Literatura și Cultura Poporului Român, cea mai veche asociație cu caracter cultural din Transilvania, prin Despărțământul Cluj al acesteia, împreună cu editura Casa Cărții de Știință, au luat hotărârea să ne întoarcem la izvoare, punând la dispoziția cititorilor o selecție din impresionanta serie de 16 volume realizată în perioada interbelică pe seama Academiei Române de către G. Popa-Lisseanu, eminent istoric, documentarist, remarcabil cunoscător al limbilor greacă și latină. Intitulată Izvoarele istoriei românilor (Fontes historiae daco-romanorum), această serie a încercat să adune la un loc principalele surse scrise (cronici, anale, cronografe, legende medievale, cântece ostășești, scrieri genealogice etc.) care consfințesc prezența neîncetată și continuă a românilor pe acest teritoriu și pe un altul mult mai extins în sudul și centrul Europei, unde populația romanizată sedentară sau migratorie pe spații mici, mișcându-se neîncetat pe un areal sud-est și central-european în urma turmelor de păstori pe care le creștea, și-a pus amprenta asupra faptelor istorice din Europa, fiind parte integrantă și importantă a acestui conglomerat de popoare care au trăit aici din vechile timpuri sau au venit cu dorința de cucerire și de pradă.

Mircea POPA