Apa, drumurile și reabilitarea școlii – priorități pentru primarul comunei Râșca

Cu bun simț, oameni de calitate, harnici, muncitori – așa îi descrie primarul ing. Alin Abrudan pe locuitorii comunei Râșca, fără să facă vreo diferență între cei care l-au votat și cei care nu l-au votat. Prezent între ei, atent la nevoile lor, părtaș la bucuriile și supărările lor, primarul comunei Râșca rămâne hotărât în a-și ține promisiunile făcute în timpul campaniei electorale, în pofida faptului că râșcanii sunt, încă, „neglijați de forurile politice” și „dați la o parte de la tot ce ține de bani”.

„Ne punem speranța în fondurile europene și orice putem accesa pentru dezvoltare, pentru eficientizare, chiar și un euro, dacă e de accesat, vă asigur că îl accesăm” – spune ing. Alin Abrudan, într-un dialog purtat, zilele trecute, la sediul primăriei.

– Care au fost, pe plan local, provocările primului dvs an de mandat?

– Provocările au fost multe, iar cele mai mari au fost cele la care nu m-am așteptat. Știam de o mare parte a problemelor la care mă înham – lipsa rețelei de apă, infrastructura, în general -, dar au apărut pe parcurs altele, de care nu avusesem habar, probleme din 2018 – 2019, datorii, adică, pe românește, „găuri” pe care trebuie să le astup. Și alte probleme legate de APIA, retrocedări ilegale de terenuri etc.

Să rămânem, însă, la ce mi-am propus inițial. Mi-am propus să rezolv problema rețelei de apă a comunei, pentru că pe an ce trece apa e tot mai puțină. Apa e cea mai mare problemă la Râșca și sper să o rezolvăm în colaborare cu Primăria Beliș, Primăria Mănăstireni și Primăria Călățele. Așa cum, de altfel, am mai spus, ne-am constituit în Asociația de Dezvoltare Intercomunitară – Microregiunea Vlădeasa Huedin și am depus pe programul Anghel Saligny un proiect de aproape 20 de milioane de euro pentru captarea și distribuirea apei din lacul de acumulare Fântânele în cele patru comune. Din cei 20 de milioane de euro, cea mai mare parte sunt cheltuielile aferente comunei Râșca, pentru că aici va fi și cea mai mare rețea de distribuție, va ajunge până în Lăpuștești și până în Mărcești. Sper să intre la finanțare proiectul, pentru că, altfel, ce putem noi face cu banii din bugetul local sunt doar niște cârpeli.

A doua problemă de rezolvat ar fi drumurile. Am depus un proiect de 40 de milioane de lei pentru reabilitarea drumului de la Pleș la Tarnița, care va fi un fel de… Transfăgărășan pentru comuna Râșca.

– Câți km are drumul respectiv?

– Reabilitarea va fi de 8,5 km,  iar tronsonul total, cu ce mai este asfaltat, are circa 20 km. Din Beliș până la Pleș drumul este asfaltat, e drumul județean. Mai vine o bucată de drum care face legătura între drumul județean și drumul comunal care merge spre Dealu Mare, până în Lăpuștești, și de acolo e o porțiune pe care trebuie s-o asfaltăm. Practic, sunt două tronsoane intermediare între două porțiuni de asfalt, care sunt de fapt scurtăturile. Acele două porțiuni de drum, de circa 8,5 km, pe care vrem să le asfaltăm, scurtează foarte mult distanța între Beliș și Tarnița. E un drum care va putea fi parcurs în 20 de minute.

– Vă este în intenție și repararea ulițelor din comună?

– Încercăm să le reparăm și pe acestea, măcar să le pietruim. Am vrea să accesibilizăm și vatra veche a satului, din Valea Râșca, unde până la Revoluție ne întâlneam în fiecare an. Acolo a fost prima biserică. E un platou pe care se află un monument ridicat de învățătorul Petre Ioan și de prof. Vâtca Ioan, exact pe locul în care a fost altarul fostei biserici. De la Revoluție nu s-a mai ocupat nimeni de drumul acela, drumul e închis și e păcat, pentru că are valoare sentimentală foarte mare pentru localnici. Aș vrea să reparăm acel drum, să putem intra și să facem în fiecare an întâlnirea fiilor satului acolo, în vatra veche. Asta mi-am propus pentru 2022, desigur, în măsura fondurilor, pentru că puțin suntem neglijați de forurile politice, dați la o parte de la tot ce ține de bani.

– Două comune, Beliș și Râșca, ați primit bani… cât să nu ziceți că n-ați primit deloc.

 – Am primit cei mai puțini bani. Îmi pare rău, pentru că situația comunei Râșca e cunoscută la nivel central și județean și poate că ar trebui să o ajute mai mult ca pe alte comune, deși fiecare comună are problemele ei și e normal să fie ajutată. Dar, zic eu, ar fi mai omenește să nu se facă diferența, care poate că-i politică, poate că e doar o chestiune personală pe care o au unii dintre liderii politici județeni față de comuna noastră. Expresia ,,politician de caracter” este, raportat la valorile morale ale unora dintre ei, un pleonasm!

– Dacă ne uităm un pic în urmă, comuna Beliș ar fi „trebuit” să aibă primar un actor de București, iar Râșca un alt primar decât Alin Abrudan. Nu le-a ieșit…

– Da… E păcat, pentru că până la urmă suferă localnicii. Așa cum am mai spus, acești localnici sunt oameni de calitate, oameni muncitori, învățați cu greutățile. Atâția ani nu s-a făcut mare lucru aici… Ne punem, însă, speranța în fondurile europene și orice putem accesa pentru dezvoltare, pentru eficientizare, chiar și un euro, dacă e de accesat, vă asigur că îl accesăm. Inclusiv stație de încărcare autovehicule electrice, la Râșca! Dacă se pot face proiecte pe așa ceva, vă asigur că o să facem!

Acum avem în lucru un proiect de eficientizare și extindere a rețelei de iluminat public, și altul, de reabilitare a școlii vechi. Alte două proiecte vizează dotarea cu materiale sanitare, respectiv dotarea Școlii Gimnaziale Râșca cu tablete, laptopuri, table interactive.

– Înafară de proiectul pentru captarea apei din lacul Fântânele ați mai avut sau aveți, comunele Râșca, Beliș, Călățele și Mănăstireni, proiecte comune?

– Suntem în discuții cu o firmă de consultanță pentru implementarea unui proiect de introducere a gazului în cele patru comune.

– Considerați că gazul ar fi potrivit pentru zone în care, prin tradiție, încălzirea se face cu lemne?

– Eu consider că este necesar. Populația e îmbătrânită, la noi. La Râșca, 50% din populația comunei are peste 65 de ani, o vârstă de la care devine tot mai greu să se descurce, să se aprovizioneze, să se organizeze, să-și crape lemnele.

– Acestea sunt, deocamdată, proiecte. Concret, ce ați realizat deja?

– Am schimbat fața primăriei, în sensul că am reabilitat clădirea interior și exterior, la standardele europene. Am implementat sistemul informatic al primăriei, fiecare angajat are calculator, am lucrat foarte mult pe partea de digitalizare a instituției, care era la nivelul anilor 90….

– Nu aveau toți calculatoare?

– Strictul necesar: contabilitate, secretariat și serviciul taxe și impozite. Acum avem rețeaua noastră internă, totul e digitalizat, sistem de securitate la primărie, mobilier schimbat. Înainte îți era jenă să intri în primărie, parchetul era din anii 70, cu linoleum peste, pentru că parchetul era putred și cu miros de canal. Nu asta trebuie să fie imaginea unei instituții publice! Cetățeanul trebuie să vină aici cu drag.

Cel mai mult am lucrat, și mai am încă de lucru, la comportamentul angajaților. După ce zeci de ani nu își cunoșteau programul de lucru în primărie, e greu să-i schimbi peste noapte și să faci angajați model din ei și specialiști în IT. Dar se dau pe brazdă!

– Dispensarul funcționează?

– Avem medic de familie, cabinetul medical funcționează în școala veche. Sperăm să reabilităm și dispensarul sau să găsim pentru el o locație nouă. Cel vechi, care acum e în stare avansată de degradare, funcționa într-o locație superbă, pe Valea Fericirii, dar acolo e mai greu accesul, iarna, pentru pacienți. Trebuie să găsim o locație nouă pentru dispensarul uman, undeva în centru.

– Pentru că Râșca e o comună de agricultori, trebuie să vă întreb și cum a fost anul agricol 2021, aici.

– A fost un an bun, dar problema e că sunt foarte mulți localnici care nu au reușit să-și valorifice produsele, în special morcovii și cartofii. Încă mai au stocuri. Prețurile n-ar fi chiar rele, bine ar fi dacă ar fi și mai mari! Dar nu există cerere. De la un an la altul producătorii locali sunt tot mai dezamăgiți.

– Văd că mulți s-au reprofilat. Aveți, în comună, fermieri care cultivă, deja de ani buni, zmeură, afine, coacăze, aronia…

– Da, s-au reprofilat mulți. Unii au încercat să se reprofileze spre activități non-agricole în mediul rural, dar s-au epuizat repede fondurile. Ce am observat mai ales la tineri este că încearcă și vor mai mult ca înainte să facă ceva, să miște ceva, în comună.  Îmi sunt tare dragi puținii, aceștia, tineri care au mai rămas aici.

– Mi-ați vorbit, la un moment dat, de tânărul Cristi Gherle, cel cu sucurile Fructy, despre care am și scris mai apoi. De curând am aflat de un alt tânăr din Râșca, renumit pentru ferma de vite.

– E tot absolvent de USAMV, e pregătit în domeniul zootehnic și îi și place ce face, crescut fiind, din părinți, din bunici, între animale. E un model pentru tinerii din comună, Vlăduț Todea. E un băiat extraordinar. De fapt, toată familia lui e așa, sunt tare harnici. Au peste 30 de vite, produc și valorifică lapte și smântână. Nu fac preparate, pentru că dacă cererea pentru lapte și smântână e foarte mare și poți să le vinzi la un preț foarte bun, nu-ți mai bați capul să mai faci și altceva. Poate că nici nu au timpul necesar pentru altceva, având atâtea animale. Avem, în schimb, la Râșca, o altă fermă, ferma Matiș, care produce cașcaval și o telemea excelentă.

– Am văzut că la Râșca se pune în continuare mare preț pe tradiții. De asemeni, am remarcat că nu există zi în care pe pagina de socializare a Primăriei să nu apară măcar o imagine care să ilustreze frumusețea tradițiilor, biserica, muncile câmpului etc. Cine întreține pagina de Facebook a Primăriei Râșca?

– Ne ocupăm mai mulți de pagină, dar meritul nu îl are cel care întreține pagina, meritul îl au cei care vin cu imaginile și cu noutățile. Meritul îl au învățătorul Nelu Petre, educatoarea Elena Petre și profesorul Vâtcă Ioan, care se luptă de atâția ani (și n-au fost sprijiniți!) pentru păstrarea tradițiilor. Eu cred că un popor care și-a pierdut tradițiile e un popor mort. Dacă nu îți cunoști tradițiile ești ca si un copil care nu își cunoaște părinții! Mă bucur că avem în comună oameni de calitate, care nu se lasă și țin cu dinții de tradiții. Și nu e ușor, pentru că trebuie să cauți costume populare, iar acestea costă, să aduni copiii, să aduni tinerii, să-i înveți, să-i instruiești. Toate astea implică eforturi umane și financiare deosebite. Trebuie să-ți placă, să faci așa ceva.

– V-ați gândit, oare, să amenajați și un muzeu al satului, la Râșca?

– Da. Avem un teren lângă Primărie și ne-am gândit să aducem aici o casă tradițională. Am avut o școală care fusese inclusă în patrimoniul național, Școala Râșca de Sus, dar, din păcate, din indolența și nepăsarea autorităților, clădirea s-a distrus. Ar fi fost o clădire ideală pentru un muzeu al satului. Dl învățător Nelu Petre a făcut un mic muzeu la Școala Generală din Râșca, cu zeci de obiecte adunate de la localnici.

– Din punct de vedere turistic, cum se situează comuna Râșca? Câte cabane și case de vacanță există pe raza comunei?

– Deocamdată, comuna Râșca nu e considerată zonă turistică. Sunt în jur de 600 de cabane, case cumpărate, proprietăți imobiliare pe teritoriul comunei.

– Din totalul câtor locuințe, case, din comună?

– La nivelul comunei sunt circa 1300 de locuințe.

– Adică, aproape jumătate sunt ale „străinașilor”?

– Da.

– Care este, în prezent, relația Primăriei Râșca cu acești oameni care nu s-au născut aici, nu locuiesc permanent aici, sunt doar proprietari ai unor cabane sau case de vacanță?

– În general este o relație foarte bună. Sigur, ca în orice… familie, și în familia asta mare, comuna Râșca, mai avem și divergențe. Ce am observat la o parte dintre ei este lipsa de respect față de localnici și față de autoritatea locală. Dacă vii la mine în casă (vorbesc generic!), respecți regulile casei mele, care reguli sunt de sute de ani. Nu încerca să le impui pe ale tale! Adică, dacă vecinul își scoate dimineața la ora 6:00 vaca la pășune, lasă-l să și-o scoată și nu fi tu ăla deranjat de clopotele vacii, care te simți obligat să-i atragi vecinului atenția să nu mai facă gălăgie. Și dacă omul acela are, de sute de ani, rămasă de la strămoși, o cărare pe lângă gardul tău, nu mai veni tu, că ai cumpărat teren lângă acea cărare și te deranjează… urma vacii, lasă omul acela să meargă cu animalul pe unde s-a mers de o sută de ani, nu te da mare că tu ești de la oraș! Sunt reguli care în sate au existat dintotdeauna, a fost totdeauna înțelegere, a fost bun simț. Eu așa spun, că Râșca e comuna oamenilor cu bun simț!

– Până la urmă au înțeles, și cei care nu înțeleseseră, că trebuie să-și plătească taxele de salubritate?

–  Mai sunt, dintre ei, care nu vor să plătească și care își cunosc numai drepturile, obligațiile nu și le cunosc. Când e vorba că au nevoie de bec pe stâlp, de piatră până în fața porții, au nevoie, dacă se poate, să le cosesc și șanțul, își cunosc toate drepturile posibile și imposibile, iar când e vorba să plătească o taxă sau ceva, nu! Ceea ce mă deranjează însă cel mai mult este că încearcă să impună reguli localnicilor și nu-i respectă pe localnici. Dar, v-am zis, nu-s majoritatea dintre „străinași”. Majoritatea sunt oameni cu bun simț, pe care ne bucurăm să-i avem printre noi.

– Pensiuni câte sunt în prezent în comuna Râșca?

– Înregistrate, vreo 15, 16. Majoritatea, ale localnicilor. Excepția cea mare este stațiunea Fântânele, care se găsește pe teritoriul comunei Râșca.

– Ați amintit, la începutul acestui dialog, de lipsa apei. Ce vă mai lipsește în comună în momentul de față și considerați că ar fi stringent?

– O firmă de salubritate serioasă. Nu neapărat că n-ar fi serioasă asta pe care o avem acum, dar… altfel să fie dotată și să fie contractele încheiate direct cu cetățenii. Adică, fiecare să-și plătească ce-i duce firma de salubritate, nu să fie la comun, toți în aceeași oală și diferența pe care n-o poate recupera firma de salubritate să o suportăm noi, de la Primărie și să facem circul ăsta mai ales cu străinașii.

– Prima urgență de acțiune pe 2022?

– Drumurile care necesită a fi pietruite. N-am reușit până acum pentru că n-am avut intabulat, în afară de clădirea primăriei, aproape nimic. Ca să putem să reabilităm, a trebuit întâi să intabulăm, iar astea-s lucruri care durează, durează mai mult hârțogăria, birocrația. A doua urgență majoră: start la reabilitarea școlii.

– Un mesaj al primarului, la sfârșit de an, pentru locuitorii comunei?

– Să rămână tot așa cum i-am cunoscut, cu bun simț, oameni de calitate, harnici, muncitori. Le doresc sănătate, că-n rest le descurcă ei pe toate!

M. TRIPON