Anchetă literară – Scriitura tânără de astăzi | „Cineva spunea că a iubi înseamnă să nu te grăbești. Probabil că așa e și cu literatura.”

În continuarea anchetei literare inițiate în paginile culturale ale ziarului, despre trăsăturile scriiturii tinere de astăzi și despre treptele validării am discutat cu Varujan Vosganian, poet și eseist român de origine armeană, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România, într-un interviu acordat cotidianului Făclia cu prilejul Festivalului „Literatura tinerilor”, proiect recurent al Uniunii Scriitorilor din România, organizat anul acesta la Neptun în perioada 14-16 septembrie 2022.

Lucrurile bune cer timp. Actul de creație literară nu face excepție de la această regulă de aur. Evident, mijloacele de comunicare s-au diversificat cu mult, de la o generație la alta, timpul a căpătat noi valențe, noi interpretări, iar astăzi mediul virtual oferă deopotrivă oportunități și provocări, inclusiv când vine vorba de scris, de libera exprimare. Cu toate acestea, răbdarea sau, mai bine zis, „tempo giusto” este cel mai bun aliat când vine vorba de literatura de calitate.

Realitatea, vechea nouă ficțiune…

„Cred că pentru tinerii scriitori realitatea este un partener mai la îndemână decât era acum 40-50 și motivul este evident. Atunci exista un tip de eschivă, un tip de cenzură, care obliga scriitorii fie să se limiteze la anumite părți ale realității fie să încerce s-o escamoteze și să utilizeze simboluri. Acum, cotidianul, realitatea dezbrăcată de orice complex este mai mult o sursă de inspirație decât era acum 50 de ani. Ficțiunea este o nevoie a omului, ea este, de fapt, ceva care încearcă să ajungă din urmă realitatea, care încearcă să ne ajute să o înțelegem, nu e ceva metareal”, mărturisește Varujan Vosganian.

„În al doilea rând, cred că e și o problemă de limbaj. Limbajul este mai schematizat pentru că el se simplifică odată cu utilizarea Internetului. Adesea literatura preia din schematismul limbajului mașinii și asta se vede în literatura care astăzi folosește mai mult cuvinte comune și mai puțin abstracțiuni care, altminteri, pot să încarce versurile”, adaugă poetul.

„Literatura bună înseamnă să nu te grăbești.”

Vorbeam la început de acel „tempo giusto”. Interlocutorul nostru detaliază pe acest subiect.

„În al treilea rând, faptul că literatura tipărită poate să fie, pur și simplu, o literatură pe care o pui pe Internet face ca autocenzura să fie mai fragilă, necizelatul este mai frecvent decât înainte. Uneori, libertatea de a vorbi poate să afecteze libertatea de a gândi. Ajungi să vorbești pe negândite și uneori poți și să scrii pe negândite. Este interesant că acum, când vorbim de criza cărții, se tipărește mult mai mult decât se tipărea acum 50 de ani. Nu mai vorbim de ceea ce apare pe Internet. Cred că asta poate să fie o problemă, mai ales că înainte vreme o carte avea un lector de carte. Astăzi, aceasta este o instituție care aproape dispare. Procedura tiparului presupunea un anumit timp care trecea, exista apoi corectura, ultima semnătură pe care o dădea autorul și toate aceste proceduri făceau ca o carte să iasă cu băgare de seamă. Cineva spunea că a iubi înseamnă să nu te grăbești. Probabil că așa e și cu literatura. Literatura bună înseamnă să nu te grăbești. Nici când o scrii, nici când o recitești, nici când o tipărești”, spune Varujan Voganian.

„Ca stare, ca substanță poetică, toate generațiile sunt egale între ele.”

„Așadar, ca să rezum, tinerii literați de azi manifestă o înclinație mai mare către imediat, către cotidian, o utilizare mai largă a limbajului frust, simplificat, cu mai puține simboluri și o anumită grabă care face uneori ca scriitorii să publice uneori de la 17, 18, 20 de ani, ceea ce era destul de rar înainte. Unii spun că e o criză a literaturii tinere. Eu nu cred asta. Eu cred că poezia, secreția endocrină a unui popor, este aceeași oricând. E exact cum e cositul. După ce cosești, iarba crește din nou, urmează alt cosit și alt cosit. Oamenii spun că ultimul cosit e cel de Sfântă Mărie. În literatură nu-i așa, nu există ultimul cosit. Eu cred că, dacă unii dintre noi percep literatura tânără mai slabă calitativ, poate că este vina lor, poate că viitorul va dovedi altfel. Sigur că, în ceea ce privește vârfurile, ele nu au o explicație, poate să fie mai multe vârfuri sau poate să nu fie niciunul. Însă ca stare poetică, ca substanță poetică, cred că toate generațiile sunt egale între ele și cred că generația de azi e la fel de poetică cum era cea de acum 20 sau 40 de ani. Limbajul poetic este mult mai diversificat și ceea ce numim noi carte este mult mai eteric, nu e nevoi de un teasc ca pe vremea lui Gutenberg, are poate nevoie de o dischetă, de un stick și, în orice caz, are nevoie și de o evoluție a celui care citește. Așadar, eu cred că evoluează cartea. Câtă vreme vor exista oameni singuri, vor exista și cărți.”

„Prima validare este încrederea pe care o ai în tine, în vocația ta.”

Dincolo de lupa criticii, dincolo de direcția pe care o imprimă revistele literare consacrate, ne-am gândit să aducem în discuție revizuirea proprie din partea autorului, odată cu trecerea timpului, ca o formă de validare a calității scrisului.

„Există mai multe trepte de validare și fiecare are rolul ei. Eu cred că prima validare totuși este a ta însuți, încrederea pe care o ai în tine, în vocația ta. Dacă tu nu ai încredere în tine, degeaba alții spun ce bun ești că tu nu ai armele să mergi mai departe. Istoria literaturii este plină de persoane cu talent, uneori chiar genii care, în ciuda a tot ce s-a întâmplat în jurul lor, au continuat să scrie, să compună. Există scriitori care nu au primit în timpul vieții validarea necesară, avem ca exemplu cazul lui Kafka, care a și cerut să-i fie arse toate manuscrisele după moarte”, amintește Varujan Voganian.

„Apoi, a doua validare trebuie să fie dată de ceilalți scriitori care fac un fel de ecclesia cu tine. Tu trebuie să citești. A citi este ca și cum intri într-o sală de așteptare sau într-o biserică. Trebuie să te așezi pe un scaun liber. E foarte important ca o lucrare să-și aibă timpul ei. Să nu fie înapoia timpului, pentru că atunci personajul devine ridicol, se vede că el nu a citit și că încearcă să ocupe locul altcuiva. De aceea a doua validare este dată de faptul că tu ți-ai găsit locul printre scriitori.”

„Îți dai seama că viața merită trăită atunci când te-ai dus pe strada copilăriei tale.”

„A treia validare, și eu țin foarte mult la asta, trebuie să vină de la cei care te-au cunoscut când erai copil și te-au încurajat, cei care au crezut în tine și te-au educat. Nu este neapărat o validare academică, dar este o validare umană. Mama ta, iubita ta, profesoara de la școală, dascălii pe care i-ai avut, ei toți comunică cu tine. Îți dai seama că viața merită trăită atunci când te-ai dus pe strada copilăriei tale, în mijlocul celor care te-au crescut. Sigur, este ceva de natură sentimentală dar și această validare este importantă.

A patra validare este a criticii, validarea academică și a cincea validare este cea a publicului. Nu întotdeauna acestea două merg mână în mână.”

„De la o vârstă încolo, ceea ce te ajută să evoluezi este cultura.”

„Mai este și o șasea validare, cea biografică. Dacă tu reușești să ții un anumit nivel sub care să nu cobori și chiar să evoluezi în timp, ca poet, e un lucru remarcabil. De la o vârstă încolo, ceea ce te ajută să evoluezi este cultura și înțelegerea pe de-o parte amplă, pe de altă parte profundă a lumii din jur.”

Așadar, cred că poezia este un mare dar care a fost făcut omului, un dar zeiesc, o revelație, a conchis Varujan Vosganian.

Iulia GHIDIU