Zilele Minorităţii Germane la Cluj-Napoca

Universitatea „Babeş-Bolyai” (UBB) a găzduit, luni, la sediul Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, o suită de manifestări dedicate Zilelor Minorităţii Germane la Cluj-Napoca.

În cadrul ceremoniei de deschidere a evenimentelor culturale organizate de comunitatea germană au luat cuvântul rectorul UBB, acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, consulul Republicii Federale Germania la Sibiu, Hans Erich Tischler, preşedintele Forumului Democrat al Germanilor din România, Paul-Jurgen Porr, decanul Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, conf. univ. dr. Răzvan Mustaţă, preşedintele şi vicepreşedintele Forumului Democrat al Germanilor din Cluj, Radu Nebert şi conf. univ. dr. Wilfried Schreiber.

Cu acest prilej, prorectorul UBB pentru linia de studii în limba germană, prof. univ. dr. Rudolf Gräf, a susţinut prelegerea intitulată „Germanii din România şi istoria lor între flux şi reflux. Un cerc care s-a închis”, urmată de vernisajul expoziţiei cu tema ”Minoritatea germană din România – trecut şi prezent în Europa unită”.

În discursul rostit la manifestare, rectorul UBB, acad. prof. dr. Ioan-Aurel Pop, i-a urat bun venit consulului Germaniei la Sibiu, Hans Erich Tischler, aflat pentru prima dată în instituţia clujeană de învăţământ superior.

„Este o mare bucurie să sărbătorim comunitatea germană din România. Aţi observat că nu am spus minoritatea germană ci comunitatea, îmi place mai mult cuvântul. Cel mai mare monument săsesc din România este la Braşov, Biserica Neagră, închinată Fecioarei Maria. Totuşi, mai vechi decât acest monument este monumentul german din Cluj, Biserica ”Sfântul Mihail”. Lumea a uitat de amprenta germană a acestui oraş: înainte de 1400, aproape toată populaţia intra muros era o populaţie germană, biserica era a Parohiei din oraş, germane, Biserica ”Sfântul Mihail”. Cine are ochiul format, poate să vadă urmele acestui burg german, fondat după modelul oraşelor germane, cam după 1260, când un mare grup, pentru acele timpuri, de germani a fost aşezat aici, în vremea regelui ungar Bela al IV-lea. Atunci a început construirea unei civilizaţii de model occidental, în acest loc. Şansa sau neşansa Clujului – neşansa pentru populaţia germană – a fost că oraşul nu a ajuns niciodată să fie unul privilegiat, de tip german. Sub regele Matia Corvinul, născut în Cluj, într-o casă de germani – Jakab Mehffi se numea proprietarul hanului în care s-a născut Matia – acest oraş s-a dezvoltat ca oraş nobiliar, dar populaţia germană a rămas mereu în urbe şi amprenta ei este deosebită”, a subliniat rectorul Ioan- Aurel Pop.

Universitarul clujean a evidenţiat că în UBB, creată în 1581, limba germană se studia de către tineri, iar mai târziu, în secolul al XIX-lea, sunt foarte numeroase exemplele de profesori germani eminenţi.

”Această tradiţie este vie în oraşul nostru, s-a învăţat în armonie în limbile latină, germană, maghiară şi română. (…) Săptămâna trecută am reînnoit acordurile cu firmele Porsche şi NTT Data, prin care secţia de limba germană de la Facultatea de Matematică – Informatică, unică în felul său în România, este susţinută, aproape în totalitate, de aceste mari firme, care ne ajută permanent să dezvoltăm ideea de sţiinţă, civilizaţie şi cultură germană”, a arătat rectorul UBB.

”Ne bucurăm mereu că de la liceele ”George Coşbuc ”, ”Nikolaus Lenau” , ”Stephan Ludwig Roth”, ”Johannes Honterus”, şi din şcoli din alte părţi ale Transilvaniei, ne mai vin tineri care ştiu limba germană. (…). Eu, ca istoric, repet mereu acest lucru în faţa studenţilor mei, pentru a înţelege că dacă nu am fost în stare să făurim aici o civilizaţie care să fie cunoscută la nivel european, am dezvoltat o Mică Europă, în miniatură aşadar. Iar azi, suntem singura universitate din Europa cu posibilitate de a învăţa în română, maghiară, germană, engleză şi franceză, singura cu patru facultăţi teologice, după cultele tradiţionale creştine ale Transilvaniei. Şi monumentele istorice din Cluj-Napoca au explicaţii în toate aceste limbi. Nu pot decât să urez, în acestă zi a comunităţii germane: Vivat, crescat, floreat!” a punctat profesorul Ioan-Aurel Pop.

În alocuţiunea rostită la eveniment, consulul Republicii Federale Germania la Sibiu, Hans Erich Tischler, a arătat că ”Transilvania este o regiune model, o Europă în miniatură”, iar el se adresează publicului în calitate de moştenitor al saşilor din aceste locuri, tatăl său fiind originar din Transilvania. ”Mă implic pentru bunele relaţii dintre România şi RFG, susţin schimburile comerciale, susţin programele de limba germană din România”, a spus oficialul german, adăugând că democraţia, libera circulaţie a cetăţenilor, libertatea presei şi transparenţa în administraţie leagă românii şi germanii.

La rândul său, decanul Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor (FSEGA) , conf. dr. Răzvan Mustaţă, a subliniat ”diversitatea şi complexitatea remarcabile ale prezenţei comunităţii germane, de-a lungul timpului, în spaţiul românesc”. Mediul economic german a contribuit la dezvoltatea economiei româneşti. ”Germania este primul partener comercial al României, având în vedere volumul importurilor şi exporturilor. Potrivit statisticilor, importurile din Germania au crescut, faţă de 2016, cu 10,5 %, iar exporturile cu 14,6%. (…) Din 2002, la FSEGA există o linie de studiu în limba germană”, a spus decanul facultăţii.

Prorectorul Universităţii ”Babeş-Bolyai”, prof. univ. dr. Rudolf Gräf, a susţinut, cu multe detalii mai puţin cunoscute de public, prelegerea cu tema „Germanii din România şi istoria lor între flux şi reflux. Un cerc care s-a închis”. Rudolf Gräf, a arătat că, în prezent, în România trăiesc între 32.000-34.000 de germani, faţă de 900.000, în România Mare, de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial.

Populaţia de origine germană a venit în România în etape şi împrejurări diferite, condiţii istorice, economice şi politice diferite. Universitarul clujean a explicat cum a fost posibil ca saşii să vină în Transilvania de la sute de kilometri depărtare, menţionând privilegiile şi garanţiile promise saşilor, în anii 1145 sau 1160, de autorităţile de stat ale acelor vremi, respectiv de regele Ungariei, pentru a emigra şi a se stabili într-un ţinut necunoscut lor. Principala atracţie pentru saşi a fost libertatea personală care li se promitea. Ţăranii germani erau legaţi de pământ, de stăpânul lor, şi fără drepturi depline. Regele ungar le preciza coloniştilor drepturile şi obligaţiile pe care le vor avea în Transilvania. Li se promitea proprietatea asupra pământului. Colonistul îşi lua cu el obiceiurile şi legislaţia pe care o avea acasă şi o transfera în zona în care venea.

Transilvania avea o densitate relativ mică a populaţiei şi avea nevoie de apărători, la graniţe, contra popoarelor care se mişcau în regiune şi treceau Carpaţii. Şaşilor li se spunea că sunt un popor unit, o singură comunitate politică, şi că în Transilvania vor avea propriul judecător. Comitele de Sibiu numea judecător doar din rândul şaşilor, pe bază de merite, fără ca funcţiile să fie cumpărate. Şaşii trebuia să plătească regelui, şi numai lui, un impozit anual de 500 de mărci de argint. Nici un nobil de pe teritoriile dimprejur nu le putea cere un impozit. Şaşii trebuia să îi mai dea regelui, la fiecare campanie, 500 de războinici. Suveranul le dădea şi dreptul de a-şi numi preoţi şi de a se aproviziona cu sare – aproape la fel de importantă ca şi contul la bancă de azi. Printre obligaţiile stipulate în Diploma din 1244 era şi aceea de a-l găzdui pe rege timp de trei zile, când vizita teritoriul saşilor din Transilvania. Dacă rămânea şi a patra zi, regele trebuia să plătească. În baza acestei diplome, saşii au supravieţuit de-a lungul întregului Ev Mediu şi în epoca modernă.

Începând cu secolul al XIV-lea, începe ofensiva nobilimii maghiare împotriva libertăţilor şi drepturilor saşilor. Erau ţinuturi în care saşii nu făceau parte din ”teritoriul crăiesc” şi văzându-se ameninţati, ei se aliază şi participă la diferite răscoale, printre care şi cea din 1437, cu efect principal crearea Unio Trium Natiorum, între nobilimea maghiară, secuii liberi şi saşii transilvăneni. ”Unio s-a creat împotriva ameninţării interne, adică a ţăranilor care puteau să pună în pericol sistemul politic din Transilvania”, a spus universitarul clujean.

Pe de altă parte, în lumea saşilor are loc un proces de organizare internă, se constituie o structură politică, aşa numita ”Universitate Săseacă”, proces care se încheie în jurul anului 1486, şi care va reprezenta saşii în Dieta Transilvaniei. După Bătălia de la Mohacs, din anul 1687 ( n.r.: între forţele Imperiului Otoman sub comanda sultanului Mehmed al IV-lea şi cele ale Imperiului Habsburgic), Transilvania devine principat autonom şi se reorganizează, însă nobilimea maghiară, secuii şi saşii îşi păstrează privilegiile, inclusiv dreptul de veto la decizii. Cele trei stări nu puteau să se amestece în treburile interne ale fiecăreia dintre ele, dar nici principele ori voievodul Transilvaniei. Saşii au considerat această perioadă ca fiind una de înflorire a situaţiei lor. Tot acum saşii încep să-și asume şi rolul de apărători ai creştinătăţii.

Johannis Honterus, născut în 1498 la Braşov, transpune în Transilvania ideile lui Luther şi vorbeşte de ordinea bisericească a tuturor germanilor (nu saşilor) din Transilvania. Organizarea bisericii a avut un rol extrem de important în dezvoltarea învăţământului, a asitenţei sociale şi a limbii.

Şasii aveau propriul sistem de apărare al aşezării lor. Cetăţile fortificate nu erau castele nobiliare, ci sisteme de apărare construite de comunităţi.

Şvabii bănăţeni sunt o populaţie de alt tip decât saşii. Vin tot din Vestul Germaniei, dar şi din unele provincii austriece. În secolul al XVIII-lea Banatul devenise o provincie austriacă. În timp ce saşii veniseră într-un teritoriu slab populat, şi li se asiguraseră privilegii, în Banat, şvabii se aşează pe domeniul împăratului, al coroanei, fără a avea privilegii. Nu există nobilime, şi nici religie privilegiată. Singurul stăpân de pământ este împăratul. (…) Sunt colonizaţi aici ţărani, meşteşugari, muncitori industriali şi forestieri, funcţionari şi militari. Rolul coloniştilor din Banat era de apărare a graniţei împotriva otomanilor.

Referindu-se la perioada 1940-1945, Rudolf Gräf a evidenţiat că prin crearea Grupului Etnic German, saşii au fost expuşi mişcării naţional-socialiste, naziste, iar acesta a fost ”începutul sfârşitului”, fiincă această comunitate ”a devenit părtaşă la o ideologie pe care nu a înţeles-o cum trebuie”.

*

În România există circa 250 de cetăţi şi biserici fortificate construite de saşi începând din secolul al XIV-lea şi continuând până în secolul al XVIII-lea. Ele reprezintă o mărturie vie a modului de viaţă şi a organizării societăţii săseşti din perioada respectivă. Principalele oraşe locuite de saşii transilvăneni au fost cele şapte cetăţi: Bistriţa (Bistritz), Braşov (Kronstadt), Cluj (Klausenburg), Mediaş (Mediasch), Orăştie (Broos), Sibiu (Hermannstadt) şi Sighişoara (Schburg).

Saşii au transformat Clujul dintr-o veche aşezare rurală într-un „oraş liber regesc“, statut acordat de regele Carol Robert de Anjou, la 19 august 1316. Clujul a fost considerat o puternică ”cetate săsească“ până în secolul al XVI-lea. Saşii au ridicat biserica parohială romano-catolică „Sfântul Mihail“, în stil gotic.

Carmen FĂRCAŞIU