Vrea Băsescu să schimbe conducerea PDL?

Ilie CĂLIAN

Nu ştiam duminică – atunci cînd scriam despre îndemnul preşedintelui Băsescu la austeritate perpetuă (probabil după ce aflase despre recomandările lui Nouriel Roubini) – că, în aceeaşi zi, în “Der Spiegel”, apărea un interviu cu noul şef al FMI, Christine Lagarde. Fosta ministresă a economiei şi finanţelor franceze se adresa Germaniei, altor ţări membre ale UE, dar şi SUA, sfătuindu-le să frîneze măsurile de austeritate şi să ia “măsuri de stimulare a creşterii (economice) şi de creare a locurilor de muncă”. Or, stimularea economiilor lumii nu se poate face simplu prin creşterea exporturilor (nu întîmplător interviul a apărut în cea mai dinamică ţară europeană, Germania), întrucît pentru a se crea “spaţiu” acestuia, trebuie să existe disponibilitate de consum: produsele şi serviciile trebuie cumpărate de cineva! Aşadar, jos austeritatea, sus consumul!

Nu ştiu ce ar fi zis preşedintele Băsescu dacă, înainte de a dărui tinerilor pedelişti perle din înţelepciunea sa economică, ar fi ştiut ce a zis şefa FMI. Pentru  că, după cum bine ştim, România este cam la cheremul FMI, iar doamna Lagarde va împărţi acea monedă “sintetică” (Drepturile Speciale de Tragere), care se tălmăceşte apoi în bani “buni”, euro sau dolari – şi nu doar o va împărţi, dar va fi riguroasă în a ne-o cere îndărăt, cu dobînzile de rigoare. Vom vedea în continuare ce are de spus Traian Băsescu despre noua orientare a FMI. (Cu Băsescu era bine cîtă vreme ştia doar regulamente de navigaţie: orice ar fi făcut cu un vapor, n-ar fi afectat PIB-ul României. Dar cînd e vorba de o flotă ori de “indicaţii preţioase” în legătură cu economia şi finanţele ţării, cultura şi informaţiile sale devin toxice pentru ţară.)

Să vedem, însă, ce va fi dorind să transmită partidului său. Din multele zise, prima pe care n-o analizez este aceea privitoare la dorinţa lui sinceră de a se retrage din politică după încheierea mandatului: Băsescu se poate răzgîndi din cinci în cinci minute. Dar ce va fi urmărit cînd a afirmat că trebuie continuată cu mult curaj înnoirea la vîrf a PDL, deşi acesta abia a avut congresul de alegeri? Nu-i mai place de Boc şi de ceilalţi lideri?! Cert este că şi el e conştient că “rebrenduirea” PDL, schimbarea culorii, nu înşeală pe nimeni: lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba. (Lucru pe care-l putem crede chiar despre Băsescu însuşi.) Dar de ce i-o fi avertizînd că degeaba comasează alegerile locale cu cele parlamentare, dacă nu fac între timp reorganizarea ţării în megajudeţe? A simţit Băsescu o incapacitate funciară a PDL de a mai cîştiga, indiferent ce tertipuri ar folosi? Şi de ce le-a spus că trebuie să vină cu idei şi să nu-şi mai pună speranţe într-un lider-locomotivă?

Sînt tentat să cred că scandalul în legătură cu nedepunerea în 30 de zile de către PDL la Tribunalul Bucureşti a modificărilor aduse de către ultimul său congres n-a fost întîmplător: adică nu cred că secretarul general Ioan Olteanu a uitat, pur şi simplu. Nu cumva a amînat depunerea lor pentru  a se face anumite modificări, acum, fără a se mai organiza o “convenţie” extraordinară? Nu cumva modificările “la vîrf” ar viza nu doar anumite persoane “vechi” din PDL, ci şi posibilitatea “absorbirii” UNPR şi înnoirea partidului pe această cale? N-ar fi o mare problemă, întrucît UNPR nu are o doctrină care să creeze probleme, dar, deocamdată, poate “absorbi” o serie de primari şi consilieri.

Pe scurt: ascund, oare, “preţioasele indicaţii” ale lui Băsescu, eventualele modificări ale structurii PDL? Aşa să se explice, oare, că, după discursul lui Băsescu, Boc era preocupat de o “poză de grup” cu tinerii din PDL, în loc la meargă “la o bere” cu Băsescu, cum dorea acesta?