Vrăjile catindaților și sloganurile lor disonante

Alegerile locale bat insistent la ușă și numai astăzi nu e 27 septembrie, când românii cu drept de vot sunt așteptați la urne, să-și exercite acest drept și în egală măsură opțiunile politice. Analizând sloganurile, constat că marea majoritate a partidelor angrenate pe scena politică autohtonă au ales pentru scrutinul din 27 septembrie sloganuri polarizate în jurul sintagmei „continuăm împreună”. Pentru unii sociologi, multe sloganuri pe care formațiunile politice le-au pus la bătaie în cursa pentru locale sunt cel puțin fumate, monotone, gândite parcă de preșcolari, imprecise, neterminate, lipsite de verb și deloc pretențioase. Mulți dintre candidați au reușit să iasă în evidență, dar nicidecum prin programul politic, prin obiectivele propuse, eventual prin „clasicele” promisiuni electorale, ci prin comicării și mesaje caraghioase, care merită în cel mai bun caz ștampila cu mesajul „rebut”. La unii nu funcționează photoshop-ul și nu dau deloc bine pe afișe, stârnind ironii. Pe lângă mesajele neinspirate, există candidați care își asociază involuntar afișul sau cearșeaful cu un altul care te asigură de eliminarea hemoroizilor.

Cel mai ușor mesaj politic se construiește prin exploatarea emoțiilor negative, iar frica este butonul emoțional pe care partidele din România îl accesează cel mai des în campaniile electorale.  Mulți împărtășesc convingerea că nici în această campanie electorală, partidele politice nu fac excepție, iar majoritatea formațiunilor mari se concentrează pe exploatarea fricii. Sloganul trebuie să fie scurt și sugestiv, astfel încât să vorbească de la sine despre candidat și despre motivul pentru care este bine ca acesta să fie votat. Nu e neapărat garantul victoriei, dovadă sloganul lui Mircea Diaconu de la alegerile prezidențiale, „Un om”. Pentru mine, maestrul Mircea Diaconu este actor, iar nu politician. Sloganul ideal rămâne în memoria cetățenilor mult timp după consumarea alegerilor. ”Să trăiți bine!” e sugestiv în acest sens.  Mesajul principal al campaniei este centrul demersului electoral. Pe baza profilului pe care și l-a creat, candidatul își construiește mesajul, ținând cont de cercetările cantitative și calitative pe care le-a întreprins asupra electoratului, dar și în acord cu ideologia partidului. Mesajul principal este ca un slogan mai amplu pe care candidatul sau echipa de campanie îl poate transmite oricând, în câteva minute, având siguranța că este pe înțelesul tuturor. Vedem că la alegerile precedente sloganurile au fost polarizate în jurul cuvântului România, patriotismul devenind tematică de campanie, dar în același timp și o chemare la adresa electorilor de cetățenie română să se prezinte în număr cât mai mare la urne. România nu a fost doar un cuvânt cheie, ci mai degrabă activarea unui trend naționalist, care pune accent pe valorile naționale și patriotism, poate mai mult decât este cazul. Glumind, pandemia de coronavirus i-a lăsat fără inspirație pe candidați, iar sloganurile sunt previzibile, lipsite de conținut, de mesaj. Sloganul este o oportunitate care fie e speculată, fie nu. În multe cazuri, la alegerile din 27 septembrie, se vor pierde niște voturi pe această temă. Nu va fi cazul candidaților consacrați, de notorietate, care mizează, în continuare pe mesaje conservatoare, lipsite de picanterii ideologice, țipătoare, pestrițe, „neastâmpărate”. Simplu și concis. Concret, îmi pare că social-democrații au ales sloganurile pe întuneric, dar tot sunt mai bune decât ale contracandidaților. Îmi păstrez părerea că social-democrații sunt cel mai bine poziționați. Aceștia marșează pe idea că sloganurile și poveștile sunt mai bune decât persuasiunea. Dincolo de faptul că Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă și compania au adus partidul într-un moment de răscruce, PSD rămâne, totuși, principala forță pe scena politică românească.

Useriștii, având un electorat volatil, încearcă să „vândă” iluzii. Nu pot să uit în acest sens sloganul lui Dan Barna la prezidențiale, respectiv „Fericiți în România”. Un concept vag, fericirea are dimensiuni diferite. Useriștii încearcă să ne spună că în România se poate trăi la fel de bine ca în Austria, Elveția sau Germania. Formațiunea s-a definit ca promotoare a unor reforme rapide, ceea ce o face să fie mai dinamică decât PNL, dar care, totuși, are carențe. Liberalii umblă la cutiuța cu amintiri și la memoria generațiilor de liberali care au influențat modernizarea României, dar nu toți nostalgicii pun botul și de vină este lipsa credibilității, care se scurge ca nisipul în clepsidră. La Cluj-Napoca nu va fi cazul, pentru că primarul în exercițiu, Emil Boc, nu are contracandidați pe măsură, ci numai niște oponenți pe hârtie. Așteptăm cu interes campania electorală, dezbaterile (dacă vor exista) sau vom asista, din nou, așa cum s-a întâmplat la precedentele alegerile, la o tăcere a ideilor, iar în loc de dialoguri vom avea monologuri populiste, naționaliste și fără fond.