Viorel CRAINIC: Întotdeauna eşti vinovat, ca primar, de un lucru care nu se întîmplă sau se întîmplă altfel de cum ar trebui în comuna ta

– Îmi spuneaţi, într-un interviu acordat cu cîţiva ani în urmă, că la venirea la Primăria Beliş aţi găsit comuna, din multe puncte de vedere, la nivelul anilor ’70 – ’80. „Cînd spui Belişul de acum patru ani – ziceaţi în interviul acela din 2008 – spui de fapt Belişul de acum treizeci de ani”.

– Dacă stăm să ne uităm în urmă, vedem că, întotdeauna, lucrurile care trebuie făcute sînt mai multe decît cele care au fost deja făcute.

Este adevărat însă şi că, în 2004, cînd am venit eu la Primăria Beliş, nu… arăta foarte bine comuna. E corect ce am spus atunci. Dar, în timp, am reuşit cîte ceva: să aducem la normal o şcoală, un drum, o grădiniţă, un cămin cultural… Sînt nişte realizări. Nu foarte mari, dar ele există şi sînt vizibile.

– Aţi avut un prim mandat reuşit.

– Un prim mandat normal, aş zice eu. Un mandat în care am rezolvat nişte lucruri care trebuiau, neapărat, rezolvate la momentul acela.

– Curentul electric pentru cele cîteva case din Poiana Horii…

-…Reparaţii mărunte la drumuri, reparaţii complete la şcoli, dotarea şcolilor, schimbarea centralelor termice, repararea şi renovarea grădiniţei din Beliş, înfiinţarea unei grădiniţe în Poiana Horii, şcoala din Dealu Botii…

Deci a fost un mandat normal. Un mandat în care am început nişte investiţii mai mari, unele finalizate atunci, cum ar fi legătura dintre Poiana Horii şi Giurcuţa, prin construirea unui drum forestier pe bani SAPARD. Pe urmă am început, tot în primul mandat, proiectul de alimentare cu apă a satului Bălceşti şi de înlocuire a conductelor în satul Beliş. Acest proiect însă este, acum, cea mai mare durere a noastră. Sînt trei ani de cînd am început lucrările şi acestea nu sînt nici acum finalizate. Motivul? Lipsa finanţării, finanţarea trebuind a fi asigurată pe Ordonanţa 7, din bani guvernamentali. Mai precis, este o finanţare sub ceea ce avem noi nevoie. Adică: într-un an am primit, să zicem, 3 miliarde, într-unul 6, în celălalt 2 miliarde, şi încă nu am primit toată suma prinsă în bugetul proiectului.

– Ca membru PNL, puteţi spune că este o diferenţă între modul în care aţi putut lucra şi aţi fost sprijinit în primul mandat şi modul în care puteţi lucra sau sînteţi sprijinit acum? Altfel spus: se acordă sau nu se acordă finanţările pe criterii politice?

– Cu siguranţă, da.

– Din acest punct de vedere, aţi fost defavorizat în acest al doilea mandat?

– Cineva ar putea spune că în celălalt mandat am fost… uşor favorizat, iar acum, nefăcînd parte din echipa celor de la putere, sigur că sînt… defavorizat. Dar, în ceea ce mă priveşte, în primul mandat nu am simţit că aş fi fost favorizat faţă de ceilalţi colegi, de la alte partide. Lucrurile s-au mişcat atunci altfel, poate că au fost şi alte priorităţi pentru comune. S-au alocat bani şi poate… au venit un pic mai uşor decît acum. Acum… se dă vina pe criză. Poveşti.

Am depus proiecte pe toate măsurile posibile şi imposibile şi toate sînt respinse. Mă refer aici la proiecte depuse şi supuse spre finanţare Guvernului. Toate sînt respinse. Cu siguranţă, banii se acordă pe criterii politice; pentru că, odată ce e avizat proiectul de Comisia Tehnică dintr-un minister, să zicem al Dezvoltării, şi nu ajungi la finanţare, îţi dai seama că nu primeşti bani nu pentru că n-a fost bun proiectul, ci pentru că nu eşti prioritar pentru echipa guvernamentală de astăzi, tu, ca primar liberal.

– Rezolvarea problemei apei a fost una din promisiunile dvs electorale. Oamenii sînt nemulţumiţi că apa a rămas, încă, marea problemă a Belişului.

– Era normal să am apa în vedere fiindcă era o problemă prioritară. Belişul a avut apă, dar de ani buni putem vorbi deja de o instalaţie care nu mai face faţă nevoilor, o instalaţie care este, de mult, depăşită şi fizic şi moral. E o instalaţie din anii ’70, de cînd s-a mutat Belişul, pe ţevi de metal, care acum sînt colmatate, fisurate, crăpate. Instalaţia e la limita de avarie. Funcţionează încă, dar la cea mai mică problemă tot satul rămîne fără apă.

– Concret: de ce s-au oprit lucrările la instalaţia de apă?

– Pentru că nu ni s-au alocat fondurile necesare pentru continuarea lor.

– În ce fază sînt lucrările?

– 90% terminate. Mai avem nişte legături de făcut în căminele de apă, mai trebuie amenajată un pic captarea, dar ne lipsesc banii pentru a termina. Asta este singura problemă.

– Cîţi bani vă mai trebuie?

– Două, poate trei miliarde de lei vechi. O sumă… de nimic, care nici n-ar trebui să mai conteze, pentru o asemenea lucrare.

– Dacă aţi primi acum banii, aţi mai putea face ceva anul acesta?

– E deja octombrie, unde să mai lucrezi, la apă, în octombrie, la 1200 m altitudine? Poţi, să zic aşa, să mai faci nişte legături în cămine, dacă timpul e generos, dar atît.

– Care a fost răspunsul pe care l-aţi primit atunci cînd aţi solicitat suma necesară pentru finalizarea lucrării?

– Nu avem! Criză! Momentan nu se poate. Vom vedea.

Astea sînt răspunsurile… standard.

Din 2008 şi pînă acum s-a tot amînat. Adică, s-a subfinanţat. S-a dat întotdeauna mai puţin decît era nevoie pentru a încheia.

Eu îi înţeleg pe oamenii din sat că sînt nerăbdători şi că sînt supăraţi. E şi normal să fie fiindcă cu toţii aveau şi au nevoie de investiţia asta. Oamenii spun, pe bună dreptate, că s-a început o treabă care nu se mai termină.

… – Şi, bănuiesc, toată lumea dă vina exclusiv pe primar.

– Desigur. Fiindcă, pentru orice lucru care se întîmplă într-o comună, indirect e vinovat şi primarul. E normal, însă… pînă la un loc.

Vedeţi, pentru o primărie banii sînt mai necesari ca aerul. Banii alocaţi sînt puţini. Ca să te menţii măcar la limita de avarie şi să mai rezolvi o problemă măruntă şi urgentă, te descurci cu banii pe care îi primeşti şi cu ce mai faci din venituri proprii, cu banii pe care-i primeşti din taxe.

– Din ce îşi asigură veniturile proprii Primăria Beliş?

– Din taxe şi impozite locale şi din exploatarea pădurii pe care o avem în proprietate. Astea sînt singurele venituri extrabugetare, venituri din care mai putem… cîrpi una, alta – cît să plătim o diferenţă de salubritate, un iluminat public, şcoala, care trebuie finanţată, fiindcă toate problemele şcolii, din punct de vedere bugetar, sînt în… curtea noastră. Grija inspectoratului şcolar este doar să numească directori şi pe urmă să le spună: Mergeţi la primari, că acolo se rezolvă toate problemele. Sînteţi ai lor, vă finanţează ei!

Şi acesta este un paradox: unii numesc, alţii finanţează. Şi nu că aş fi nemulţumit de actualul director, să nu mă înţelegeţi greşit. Dar aşa, ca procedură, consider că este una anormală: adică, tu plăteşti şi ei numesc!

– Aveţi probleme acum cu copiii, cu şcolile din comună?

– Şcolile sînt în regulă, sînt reparate toate, sînt dotate, arată bine, funcţionează. Avem asigurate şi lemnele de foc pentru iarnă, toate sînt în ordine. Avem şi un număr de copii suficient ca să fim optimişti şi pentru următorii ani, adică să avem siguranţa că şcoala nu se va închide sau că nu se va comasa cu o altă şcoală. Avem două microbuze care duc şi aduc copiii de la şcoală. În ceea ce priveşte cadrele didactice, iarăşi sînt mulţumit de ce avem. Deci şcoala e în ordine.

– De cîţiva ani funcţionează în comună o farmacie şi oamenii sînt mulţumiţi că nu mai trebuie să facă 26 km pînă la Huedin pentru… trei aspirine. Clădirea dispensarului medical a rămas însă, în cea mai mare parte, neocupată. Nu s-a găsit nimeni interesat să deschidă aici un… centru pentru vîrstnici sau pentru copii, un… centru de tratament pentru… nu ştiu care afecţiune, un centru de… primire urgenţe sau altceva?

– Din nefericire, nu. Aici a fost, la un moment dat, un centru de prim ajutor, dar şi acela a devenit nefuncţional, din lipsă de personal.

– Vă puteţi lăuda, măcar, cu nunţile. Cred că nu este sfîrşit de săptămînă în care să nu se organizeze o nuntă la Căminul cultural din Beliş.

– Căminul cultural este o realizare cu care chiar mă mîndresc. Sînt, aici, nunţi ale localnicilor, dar şi nunţi ale tinerilor din comunele învecinate – Mărişel, Călăţele, Rîşca. Spaţiul este solicitat pentru că este bine pus la punct, modernizat, este un spaţiu generos care se pretează la astfel de evenimente.

Am reuşit, în vremea din urmă, să renovăm Căminul cultural, să schimbăm acoperişul, să modernizăm interiorul, să-l dotăm. Cred că este un Cămin cultural pe care orice primar şi l-ar dori în comună.

– Aţi avut, aveţi în comună şi manifestări sportive sau culturale?

– De anul trecut am repornit Cupa Scoruşet la schi fond. A fost o competiţie reuşită, organizată cu colaborarea Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj, cu o foarte bună participare. Intenţia noastră este de a organiza această competiţie anual.

–  De ce credeţi că nu vin investitorii la Beliş?

– Cine vine să investească în vîrful muntelui, la 1200 m altitudine, în condiţiile de astăzi, cu drumurile care sînt, în lipsa unor servicii şi a unor facilităţi? Singura solicitare, căreia, de altfel, i-am dat curs, a fost pentru a face o pîrtie de schi, în viitor, la Beliş. Probabil acesta este singurul lucru care se va întîmpla în viitorul apropiat.

Investiţiile turistice sînt aşteptate la Beliş, nu cele de altă natură, numai că şi acestea depind de o mulţime de factori, depind de infrastructura pe care o ai, de serviciile medicale pe care poţi să le asiguri, de apă, de canalizare etc.

Disponibilitate şi deschidere, din partea noastră, există, dar nu e destul.

Vom căuta să facem mai cunoscută zona printr-un centru de informare turistică, pentru care avem deja contractul semnat.

– Aproape toate comunele au o zi a lor, pe an. Nu aţi organizat, pînă acum, nici o dată, Zilele Belişului.

– Nu am organizat, în ultima vreme, nici măcar tradiţionala manifestare dedicată eroilor-martiri de la 1918. Şi asta nu din… lipsă de patriotism, ci pentru că, într-un moment în care eşti într-o situaţie financiară aşa cum sîntem noi acum, preferi să nu cheltui 100 de milioane de lei vechi pe organizarea unui eveniment ci, mai bine, să foloseşti banii aceia pentru a repara un drum sau a face o lucrare urgentă, care poate nu suferă amînare.

Vedeţi, un alt paradox: Belişul nu are drumuri judeţene. Ca să reparăm un drum, trebuie să facem totul pe banii noştri.

– Adică?

– Există un drum naţional care trece prin Beliş, iar restul drumurilor sînt drumuri comunale. Nu avem nici măcar un drum judeţean, pe care să zicem că-l repară  Consiliul Judeţean. Iar distanţele dintre localităţile comunei şi felul în care sînt dispuse aceste localităţi, iarăşi ne dezavantajează. Drumurile sînt aşa cum sînt şi cum le ştie toată lumea. Cum să faci, ca şi primărie de comună, drumuri de 70-80 km, drumuri comunale, pe zona de munte, unde transportul de lemne se desfăşoară zilnic? Tu eşti obligat să întreţii aceste drumuri, cînd abia de poţi să le… peticeşti!

– Să vă întreb cîţi dintre mai-marii… vremii au călcat, în ultimii ani, pragul primăriei, să afle cum vă descurcaţi?

– Cine să vină? Nu prea vine nimeni, nu sîntem vizitaţi.

– Măcar preşedintele Consiliului Judeţean…

– A fost o dată, la o întîlnire, în cadrul „audienţelor în teritoriu”. Problemele însă le ştie, fiindcă le discutăm. Dar banii pentru comune sînt alocaţi pe un algoritm politic, de către Consiliul Judeţean, şi aici nu pot să-l învinovăţesc pe preşedinte.

– Care este, pînă acum, cea mai mare satisfacţie a dvs, ca primar?

– Mă bucură faptul căm am reuşit să ajutăm oamenii în obţinerea titlurilor de proprietate, scutindu-i, în felul acesta, de cheltuieli în instanţă şi de o grămadă de drumuri.

O bucurie este şi faptul că am reuşit să punem la punct Căminul cultural. Mă bucur însă şi că, în scurt timp, vom face o piaţă agro-alimentară închisă, în spaţiul reamenajat al fostului depozit de carburanţi pentru centrala termică, acum dezafectată. Va fi o piaţă modernă, unde se va face comerţ altfel decît pînă acum, pe marginea drumului.

– Şi of-ul cel mai mare, ca primar?

– Cînd eşti primar, nu eşti niciodată mulţumit de ceea ce ai făcut, întotdeauna rămîne cîte un of. Rezolvi o problemă şi vezi că au mai apărut alte trei în loc. Faci ceva şi după aceea ai sentimentul că ai făcut prea puţin faţă de cît ar fi trebuit să faci.

– E greu să stai cu capul sus, ca primar, în faţa omului care vine şi-ţi aduce aminte în fiecare zi că tu i-ai promis… apă, de exemplu, şi după trei ani el încă tot nu are apă?

– Sigur că e foarte greu, mai ales atunci cînd rezolvarea problemei nu depinde neapărat de tine ca primar sau ca administraţie locală.

Să nu uităm însă că oamenii o duc greu, au pensiile mici, cei tineri nu au locuri de muncă, sînt deja nemulţumiţi din cauza lipsurilor cărora trebuie să le facă faţă zi de zi. Şi atunci, devii şi tu, oarecum, părtaş la drama lor, la viaţa de mizerie pe care trebuie să o trăiască. Aşa că nu e uşor să stai cu fruntea sus în faţa lor.

– Aveţi ceva să vă reproşaţi, ca primar?

– Din punct de vedere al relaţiilor cu oamenii, nu. Din punct de vedere al climatului pe care l-am creat în primărie, iarăşi nu. Sînt lucruri pe care mi-aş fi dorit să le fac şi nu am reuşit, şi astea, poate, mi le reproşez, cu toate că vina nu-mi aparţine în totalitate. Dar întotdeauna eşti vinovat, ca primar, de un lucru care nu se întîmplă sau se întîmplă altfel de cum ar trebui sau de cum ar vrea oamenii, în comuna ta.

M. TRIPON