Vegetaţia României de acum câteva mii de ani, regăsită pe traseul expediţiei RO-CRES

În cei peste 3.000 de kilometri străbătuţi în primele patru zile, de la Jibou până în Rusia, la Kazan, membrii expediţiei RO-CRES au regăsit flora prezentă în România cu mii de ani în urmă, specialiştii botanişti recoltând şi primele probe din arbori de pe traseu, pentru a putea determina efectul schimbărilor climatice asupra Pădurii Boreale, „plămânul verde al planetei”, informează AGERPRES.

Sursa foto: Pagina facebook „Jurnalul unui ornitolog”

Expediţia de cercetare „Efectele Schimbărilor Climatice asupra Marii Păduri Boreale” (RO-CRES Romanian ClimateChange Research Expeditian Siberia) a pornit vineri, 15 iunie, de la Grădina Botanică a Centrului de Cercetări Biologice (CCB) Jibou, instituţie ce a iniţiat acest proiect, în parteneriat cu Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, şi va urma, până în 15 iulie, un traseu de circa 22.000 de kilometri, având ca destinaţie finală oraşul rusesc Vladivostok.

În primele patru zile, cele trei maşini în care călătoresc cei 11 membri ai expediţiei au trecut graniţa în Ucraina pe la vama Siret, ulterior traversând Prutul pentru a ajunge în Podişul Podoliei. Înainte însă, primul popas în Ucraina a fost făcut la Fântâna Albă, pentru a-i comemora pe românii care şi-au pierdut viaţa aici, în 1941. În amintirea celor peste 3.000 de români ce au fost ucişi de grănicerii sovietici, întrucât voiau să treacă graniţa în România după anexarea Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică, membrii expediţiei au lăsat un mic drapel tricolor şi au aprins câteva lumânări la rădăcina unui arbore din pădurea de la marginea localităţii.

Conferenţiarul universitar de la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului din cadrul UBB, geograful de mediu Sabin Bădărău, a declarat pentru AGERPRES, că primele remarci ale expediţiei sunt legate de distrugerea biodiversităţii florei şi faunei prin realizarea de culturi intensive, fertilizate cu substanţe chimice, aşa cum este cazul în Ucraina. „În prima zi am trecut Carpaţii Orientali, la noi în ţară, după care am trecut în imensa platformă est-europeană, care este o «plăcintă» de piatră, acoperită cu o cuvertură de sol, trecând de la sud spre nord, de la silvostepă, la pădurea hemiboreală, cum îi spun acum specialiştii ruşi. Am trecut prin silvostepa din podişul Podoliei, din Ucraina, acolo unde am văzut înspăimântătoarea, realmente, lipsă de biodiversitate. Cultura aceea intensivă din Ucraina, plină de pesticide, de chimicale, ne-a cam speriat, în sensul că păsările apăreau foarte rar. De exemplu, în România şi în toată Europa Centrală, şoimul şorecar este o prezenţă comună. Acolo nu vedeai, pe sute de kilometri, nici un exemplar, darămite răpitoare mai rare, pentru că, aşa cum ne spunea colegul Sandu Stermin, în agricultura chimizată şoarecii şi micile rozătoare dispar, şi atunci şi răpitoarele dispar. Şi din punct de vedere vegetal lucrurile nu stăteau prea bine”, a apreciat Sabin Bădărău.

Potrivit acestuia, în zona de graniţă a Ucrainei cu Rusia, la câmpie, a fost văzută şi o plantă care în România creşte doar în zonele montane. „Am trecut în zona pădurilor de foioase, mai ales spre graniţa cu Rusia, unde am văzut pentru prima dată ceea ce la noi nu poţi vedea. În pădurile de platformă, de câmpie cu piatră dedesubt, am găsit specii care la noi în Carpaţi sunt de conceput să le găseşti doar pe stâncile din munţi. Astfel, am găsit o specie de Sempervivum, de «urechelniţă», cum îi spunem noi, care creşte la noi pe munţii calcaroşi. Aici am găsit-o în pădure, pe relief complet plan. Dar pădurile de aici nu sunt pe sedimente, ci pe stâncă roasă de mii şi mii de ani”, a subliniat geograful de mediu.

Sursa foto: Pagina facebook „Jurnalul unui ornitolog”

Pe lângă frumuseţea pădurilor de mesteacăn, geograful a remarcat şi pericolul reprezentat de speciile de plante invazive văzute pe traseu. „Ne-au uimit speciile invazive care la noi nu sunt, şi ne temem că ar putea apărea şi în România. E o specie de lupin mov, ca plantă decorativă. Din partea centrală a Ucrainei până aici, la Moscova, vedem spicele mov. E o plantă superbă, însă nu te bucuri să vezi că datorită biomasei ei scoate afară specii băştinaşe. Apoi, Heracleum Nantegazzianum, un fel de brânca ursului, care la noi este o specie rară, aici este iarăşi cam multă. Ceea ce, din păcate, vedem şi în România în ultimii cinci ani, vedem şi aici, şi anume acel arţar american, Acer Negundo, care începe să ia în stăpânire malurile Mureşului şi Someşului, am avut neplăcerea să-l vedem pe malurile Nistrului, la graniţele României Mari, pe malurile Niprului. Este primul invaziv lemnos serios din toată Eurasia şi trebuie să găsim mijloace să-l scoatem afară, pentru că împiedică regenerarea speciilor băştinaşe de arbori, precum salcia albă, plopul”, a declarat Bădărău.

O descoperire interesantă a RO-CRES este cea a unei plante care în România este aproape dispărută, deşi a existat, cel mai probabil, din abundenţă în flora spontană, însă în urmă cu mii de ani. „Într-o pădure de pin de la graniţa Ucrainei cu Rusia am putut vedea un arbust din care am mâncat cu toţii, Amelanchier Ovalis, arborele de stafide, rudă cu păducelul, dar cu fructe mai zemoase şi mai consistente. Este o specie extrem de rară în flora de la noi. Acum 7.000-8.000 de ani, probabil, acest arbust era din abundenţă în România. Odată ce clima s-a mai încălzit, ecosistemele forestiere s-au schimbat şi Amelanchierul s-a retras. În estul Ucrainei această specie este absolut comună”, susţine Sabin Bădălău.

Atât din Ucraina, cât şi din Rusia au fost recoltate carote (probă cilindrică luată din corpul arborelui cu ajutorul unei sonde pentru a determina structura stratului străbătut n.r.) din stejar, pin şi molid. Traseul expediţiei a trecut şi prin Kiev, traversând râul Nipru, apoi prin apropierea capitalei Federaţiei Ruse, Moscova, zonă ce se remarcă prin pădurile întinse de mesteacăn.