Valorile

Perioada istorică pe care o străbatem este dominată de confruntarea tot mai violentă dintre „globalism” și „locuri” sau, altfel zis, între țări, neamuri și tradiție locală, pe de-o parte, și mocirla și mediocritatea oligarhică, pe de altă parte. Ar fi necesar să reafirmăm ce înțelegem prin termenii și conceptele folosite. Să lămurim ce „limbă” vorbim.

„Globalismul” este, încă, o realitate fluidă; după unii, în dezvoltare, și după semnatarul acestor rânduri, în oarecare disoluție. Oricum „globalismul” s-ar dori un soi de nou „turn Babel”. O alcătuire care ar cuprinde tot și toate, de-a valma, oameni, locuri, stări, așezate sub o singură stăpânire, o singură voie și slujind un singur scop. Ca justificare, „globalismul” declara că ar urmări instaurarea „binelui universal”.

Lesne poate fi văzut, la o analiză mai atentă, că această „acoperire de intenție” este strict larmă, zgomote, fonema fără rost. „Binele universal” abstract este cea mai penibilă credință posibilă. Care „bine”, unde, când, cum? De fapt, „binele universal” poate ascunde o iluzie fără urmă de acoperire. Este bine să ne aducem aminte că iluzia este singurul lucru pe care îl poate oferi negativitatea pură (altfel zis, necuratul). Mai departe, scopul propus: o singură stăpânire, o singură voință, o singură gloată. Dar, după crâncena experiență a veacului douăzeci, știm bine ce înseamnă teroare de plumb de tipul Ceka, Gestapo, Guantanamo.

Între timp sunt folosite minciuna, jumătatea de adevăr și vorbăria. Încet, tenace, diabolic, corpurile organice (familia, neamul, țara, credința) sunt minate, calomniate și insultate, atunci când nu sunt atacate direct: cu bombe, intervenții „umanitare” sau aruncări în lagăre. În schimb sunt promovate: relativismul moral, impostura, perversiunile (prezentate nu doar ca stări „normale”, ci direct ca virtuți). Un simptom extrem de semnificativ poate fi observat în modul în care însăși limba în care vorbim este desfigurată și împănată cu „barbarisme” inutile, barbarisme de dragul barbarismelor. De regulă, „barbarismele”, cuvinte luate dintr-o alta limbă, intră în limba locului atunci când nu există echivalente. Dar în momentul de față sunt introduse sinistre, stridente, „barbarisme” fără rost. Spre exemplu, se spune „OK”, în loc de „bine”, „a implementa” în loc de „a introduce” sau „a pune în practică” ș.a.m.d. Aceste „barbarisme” inutile, folosirea lor demonstrează că oamenii nu citesc, și dacă citesc, nu pricep. Iar în paralel, „forțele de ocupație” (sau, cum superb îi numea Artur Silvestri, „creolii”) nu ostenesc în a promova „valorile” lor.

Acestea sunt pompoasele „valori ale noastre”, de care vorbesc stăpânii  noului imperiu. (Trebuie să fie bine înțeles că, atunci când pomenește de „valorile noastre”, semnatarul acestor rânduri se referă cu durere, dispreț și dezgust și are în vedere modul abominabil cu care crime și intervenții militare brutale sunt justificate de către reprezentanții actualului „imperiu”: globalismul.) Iar sub acoperirea „valorilor noastre” înfloresc violența stradală, disoluția familiilor, perversiunile degradante, diferența obscenă dintre bogați și săraci. Iar cei care vor accepta „globalismul” și vor adopta „valorile noastre” riscă să devină lacomi, răi, invidioși, fără milă, închinători doar la ban și la grosolănie sau victime ale modului de viață fără rost: droguri, erotism sordid, disperare…

Cred că un loc special în iad vor avea acei pseudo-intelectuali care, unii din necinste, alții din crasă stultiție, alcătuiesc slugile de serviciu ale „globalismului”. Acești indivizi alcătuiesc „elita de mahala” care este gata, pentru „treizeci de arginți”, să se pună în slujba oricărei stăpâniri și oricărei ideologii. Indivizi care nu au rușine de oameni și nu au frică de Dumnezeu. Iar lor le stau complici indivizi nedeterminați și nesemnificativi intelectual, tinerei și tinerele fără căpătâi și fără rușine, tomnatici, întârziați și așezați într-o solemnă idioțenie și părere de sine, jalnica ceată a „imbecililor utili” și, desigur, scandalagii de profesie, care azi sunt „protestatari”, iar mâine vor fi gardieni de pușcărie și torționari. Această drojdie umană caută să creeze o nouă memorie colectivă. O memorie care să se închine la consumerism, materialism vulgar, erotism degradant și inversiune. Acest gunoi caută să elimine din memorie pe Ileana Cosânzeana și Făt Frumos, pe Eminescu și pe Caragiale, și nu vor reuși!

Dar, în contrast cu aceste jalnice „valori ale noastre” stau valorile tradiționale autentice, ale credinței, familiei, neamului, țării și „țărilor” care o alcătuiesc (din Maramureș și până în Almăj). În umbra acestor valori autentice, cuminți, trainice, calde au răsărit și au crescut generații, s-au zidit case, așezări și turnuri de pază, au trăit neamuri. Aceste valori sunt singurele care pot garanta libertatea personală și colectivă, singurele care pot da gust vieții. În căldura acestor valori tradiționale s-au dezvoltat caracteristicile românești: ospitalitatea, toleranța, capacitatea de a ierta și uita răul făcut și splendidul echilibru românesc.

Iar aceste valori autentice, aceleași din Maramureș și până în Almăj, stau sub pavăza tare a memoriei colective, a voinței colective, a „râului și ramului”, a modelului existențial românesc, a înțelegerii românești a diferenței dintre bine și rău. O pavăză care nu este a provizoratului sau oportunismului și care crede nezdruncinat că nu se află „la voia orișicui și orișicând”. Iar acestora li se alătură fundamentala obligație morală a fiecărui om de a nu uita niciodată ceea ce datorează strămoșilor.

Aceste valori tradiționale trebuie apărate cu orice preț. Să nu credem că dacă cei care le apară sunt puțini are vreo importanță. Adevărul nu este părerea majorității. Adevărul este o Persoană, o Persoană care este simultan „Adevărul, Calea și Viață”. Chiar dacă un pumn de oameni ar mai rămâne să apere valorile tradiționale și tot ar fi suficient. În această privința Cartea Sfântă ne dă exemplu tare. În Sodoma (ale cărei obiceiuri erau atât de asemănătoare cu cele practicate și recomandate de mentalitatea aparent dominantă a noului imperiu), Dumnezeu se arată gata să o mântuie dacă în hotarele ei ar fi zece „drepți”. Iată importanța fiecărei persoane! Iar la începutul erei creștine, doisprezece pescari analfabeți au reușit să înfrângă Imperiul Roman!

Între jalnicele „valori ale noastre” și valorile tradiționale nu există cale de reconciliere. Fiecare și toți vom trebui să alegem: ori una, ori alta. Iar această alegere va însemna alegerea între viață și moarte, în lumea asta și în cea care va să fie.

Alexandru NEMOIANU

Articole din aceeasi categorie