Universitatea din Cluj în mediul academic internațional (1940-1989)

Proiectul editorial realizat de ziarul Făclia de Cluj şi Universitatea ‚’Babeş-Bolyai’’ în contextul aniversării a 100 de ani de la înființarea Universității Naționale a Daciei Superioare și de la instalarea administrației românești de la Cluj continuă cu prezentarea cooperărilor pe care universitatea clujeană le-a avut în perioada 1940-1989 cu instituții de cercetare și învățământ superior din întreaga lume.

În perioada interbelică, Universitatea din Cluj a reușit să își stabilească o rețea vastă de cooperări cu instituții de cercetare și învățământ superior din întreaga lume. Această evoluție ascendentă a stagnat temporar în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. La sfârșitul verii anului 1940, în urma celui de-al doilea arbitraj-dictat de la Viena, partea de nord a Transilvaniei, ce includea și orașul Cluj, a fost cedată Ungariei. În aceste condiții, profesorii și studenții Universității „Regele Ferdinand I” au fost nevoiți să se refugieze la Sibiu și Timișoara. Această schimbare a adus cu sine numeroase dificultăți de ordin material și organizatoric, ce au afectat activitățile didactice și de cercetare ale universitarilor ardeleni.

În cursul anului 1945, universitatea românească a revenit la Cluj. Noul context politic, inaugurat în anii de după încheierea războiului, a avut o influenţă puternică asupra vieţii academice clujene.

Pierderea autonomiei universitare, constituirea celor două universități distincte: Universitatea „Victor Babeş” şi Universitatea „Bolyai”, precum şi reorientarea ştiinţifică spre U.R.S.S au reprezentat câteva din elementele definitorii ale acestei perioade. În ceea ce priveşte cooperările internaţionale, în acest răstimp s-a impus o tendinţă de a limita vizitele în străinătate ale cadrelor didactice. O atitudine fermă faţă de această problemă a fost luată de organele locale ale Partidului Comunist, care au criticat profesorii universitari ce efectuau deplasări în străinătate.   

Începând cu anul 1959, odată cu unificarea celor două universități „Victor Babeș” și „Bolyai”, învățământul superior din acest oraș a intrat într-o nouă etapă evolutivă. Perioada în care Universitatea a fost condusă de rectorul Constantin Daicoviciu (1959-1968) a fost una benefică, marcată prin deschiderea către mari universități europene și americane. Astfel, între anii 1959-1965, mai multe cadre didactice ale Universității „Babeș-Bolyai” au efectuat stagii de specializare în țări străine precum: S.U.A (Universitatea Wiscounsin-Madison, Universitatea din Princeton), R. D. Germană, U.R.S.S (Universitatea „Lomonosov” din Moscova, Institutul de Cercetări Nucleare din Dubna), Ungaria (Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta). Participările la conferințe internaționale s-au intensificat, vizând atât centre universitare din țări socialiste, cât și din vestul Europei: Austria, Italia, Belgia, Polonia, Franța, U.R.S.S, Spania, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria etc. O inițiativă foarte importantă din perspectiva cooperărilor universitare internaționale a fost organizarea lectoratelor de limba română în cadrul unor universități din străinătate. Aceste proiecte au avut o contribuție majoră la promovarea culturii românești peste hotare. În intervalul 1959-1965, astfel de lectorate au fost organizate la universitățile din: Zagreb, Montpellier, Berlin, Leipzig, Beijing și Torino.

Primele acorduri de colaborare

Deși la începutul acestei perioade nu existau încă acorduri propriu-zise de colaborare internațională între universități, o primă inițiativă în acest sens a fost stabilirea unui program regulat de vizite cu Universitatea din Bologna.

Anii 1965-1970 s-au remarcat prin semnarea primelor acorduri de colaborare cu universităţi de prestigiu din străinătate. În aceşti ani, Universitatea „Babeş-Bolyai” a stabilit contacte permanente cu universităţile din Strassbourg (Franţa), Freiburg (R. F. Germană), Sarajevo (Iugoslavia), Zagreb (Iugoslavia), Teheran (Iran), Cracovia (Polonia), Geneva (Elveţia), Valparaiso (Chile), Brno (Cehoslovacia), Colorado (S.U.A) şi Pécs (Ungaria). Aceste acorduri facilitau mobilitatea cadrelor didactice între cele două instituții, precum şi acordarea de burse pentru tinerii cercetători şi studenţi. O altă consecinţă însemnată a acestor acorduri a fost trimiterea unui număr de lectori români care activau perioade mai îndelungate în cadrul universităţilor străine.

Numărul participanţilor la conferinţe şi alte reuniuni ştiinţifice internaţionale a crescut faţă de perioada anterioară. Între anii 1965-1969, un număr de 236 de cadre din universitate au participat la asemenea evenimente în străinătate. De asemenea, 146 de profesori au participat la stagii de documentare în străinătate, iar 57 de cadre didactice au participat la specializări în instituţii din afara graniţelor. Stagiile de specializare au avut în general durate cuprinse între două luni şi un an. La cursuri de vară în străinătate au participat 60 de cadre didactice şi 37 studenţi. O creştere impresionantă s-a înregistrat şi în ceea ce priveşte vizitele unor profesori şi personalităţi internaționale. Astfel, în anii 1965-1970, Universitatea „Babeş-Bolyai” a fost vizitată, în diverse contexte, de 594 de specialiști din diverse domenii științifice, provenind din 35 de țări.

În această perioadă a fost reluată tradiția de a acorda distincția onorifică Doctor Honoris Causa. Acordarea acestui titlu unor personalități prestigioase din instituții străine era un important mijloc de consolidare a relațiilor universitare internaționale. Printre cei care au devenit doctori onorifici ai universității clujene s-au numărat: Alf Lombard (Universitatea din Lund, Suedia), Jan Tinbergen, laureat al premiului Nobel în economie (Universitatea din Rotterdam, Olanda), Hans Leo Mikoletzky (Universitatea din Viena), Herman Oberth (R. F. Germania) și primul ministru iranian Amir-Abbas Hoveyda. 

Stagiile de specializare şi documentare în străinătate contribuiau la dezvoltarea profesională a cadrelor universitare clujene, precum şi la creşterea prestigiului internaţional al universităţii. În anii ´60, efectuarea acestor stagii devenise o practică obişnuită. În anul universitar 1966/1967, un număr de 70 de cadre didactice au efectuat vizite în străinătate. Trebuie menţionat că în această perioadă mobilităţile externe ale cadrelor didactice erau gestionate atât de universitate, cât şi de Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, prin intermediul Oficiului pentru relaţii externe şi studenţi străini. Majoritatea documentelor referitoare la deplasările în străinătate, inclusiv rapoartele referitoare la activitatea ştiinţifică, erau înaintate direct Ministerului.

Procesul de consolidare a relaţiilor de cooperare internaţională a Universităţii din Cluj a continuat şi în anii ´70. Până în anul 1974, Universitatea „Babeş-Bolyai” a mai semnat acorduri de colaborare cu încă patru universităţi străine: Universitatea din Tübingen, Universitatea din Bratislava, Universitatea din Illinois şi Universitatea din Leningrad.

Contactele externe ale Universității „Babeș-Bolyai” au fost limitate sau extinse în funcție de contextul politic din țară. Deschiderea diplomatică din 1960-1970 a avut un efect stimulator asupra cooperărilor universitare internaționale, care erau percepute ca un mijloc eficient al diplomației culturale. Mobilitatea academică (a cadrelor didactice și a cercetătorilor) a fost completată de o impresionantă mobilitate a studenților.

Număr considerabil de studenți străini la UBB

În ciuda rigorilor regimului comunist, precum și a obstacolelor de ordin material și cultural, Universitatea „Babeș-Bolyai” reușea să atragă un număr considerabil de studenți străini. Analizând datele statistice din perioada 1976-1981, se poate constata un fenomen de creștere aproape constantă a numărului de studenți străini care urmau cursuri în cadrul Universității de la Cluj: 1976-1977 – 151 studenți străini din totalul de 11.089; 1977-1978 – 234 studenți străini din totalul de 11.196; 1978-1979 – 341 studenți străini din totalul de 11.121; 1979-1980 – 381 studenți străini din totalul de 9.495; 1980-1981 – 363 studenți străini din totalul de 8.063.

În anul universitar 1976-1977, cei 151 de studenți de origine străină proveneau din 33 de țări, reprezentând 5 continente: Australia, Africa, America, Asia și Europa. Dintre acestea, foarte bine erau reprezentate țările africane, în număr de 15, precum și statele central și sud-americane, în număr de 7.

Această mare diversitate etnică și culturală se putea constata și la nivelul facultăților, după cum o demonstrează cazul Facultății de Istorie și Filosofie în 1977-1978. În acest an universitar, 22 de studenți străini efectuau studii la diversele specializări ale acestei facultăți: 6 – Grecia, 4 – Gabon, 1 – Guatemala, 1 – Republica Central Africană, 1 – Bolivia, 2 – Venezuela, 2 – Peru, 1 – Madagascar, 1 – Costa Rica, 1 – Columbia, 1 – Yemen.

Demnă de remarcat este și activitatea unor cadre didactice care proveneau din universități străine și au predat perioade mai îndelungate la Cluj. Catedra de filologie germanică a Facultății de Litere a beneficiat de prezența unor lectori din Marea Britanie și Statele Unite ale Americii precum: James Augerot, care a predat un curs practic de fonetică în anul universitar 1965-1966, Robert Bley-Vroman sau Charles Webster Wheelok.

De asemenea, mai mulți profesori români de la Facultatea de Litere din Cluj au desfășurat activități didactice în cadrul unor universități americane, asigurând pe parcursul mai multor decenii lectorate de limbă română în aceste instituții. Un exemplu relevant în acest sens îl constituie profesorul Mihail Bogdan, născut în localitatea Follansbee, West Virginia. Descendent al unei familii de români care a emigrat în Statele Unite ale Americii, profesorul Mihail Bogdan a studiat în România și mai apoi a profesat la Facultatea de Litere a Universității din Cluj, fiind unul dintre cei mai apreciați angliști români de după cel de-Al Doilea Război Mondial. În anul 1971, s-a întors pentru o scurtă perioadă în Statele Unite al Americii, unde a fost profesor invitat al Easte Texas University. Printre profesorii clujeni care au predat limba română în universitățile americane se numără: Sever Trifu (Universitatea din Buffalo, New York; Universitatea Urbana-Champaign, Illinois), Mihai Mircea Zdrenghea (Universitatea Berkley, California), Aurel Trofin (Universitatea din New Jersey) și Ioana Em. Petrescu (Universitatea California, Los Angeles).

Studiile în străinătate, precum și experiența didactică și științifică acumulată în perioada stagiilor de specializare în instituții din alte țări aduceau beneficii întregii comunități academice clujene. Cei care beneficiau de această experiență profesională în mod direct o împărtășeau ulterior colegilor și studenților clujeni prin intermediul prelegerilor și publicațiilor. Un bun exemplu în acest sens îl constituie profesorul clujean Achim Mihu, reputat sociolog, antropolog și filosof român. La începutul carierei sale a beneficiat de două burse Fulbright în sociologie și antropologie culturală la Cornell University, New York (1967-1968) și la Universitatea Minnesota (1978-1979). În anul 1968, la finalul stagiului de la Universitatea Cornell, Achim Mihu a publicat un studiu amplu ce prezintă o imagine detaliată a cercetării și a învățământului sociologic în S.U.A. Astfel, mediul universitar clujean a luat contact cu cele mai recente descoperiri științifice și metodologii de cercetare din acest domeniu.

Stabilirea contactelor instituționale prin intermediul acordurilor de colaborare, dar mai ales mobilitatea cadrelor didactice și a studenților au asigurat un transfer constant de cunoaștere între centrele universitare din întreaga lume. Procesul de internaționalizare al învățământului superior clujean a fost unul îndelungat, bazat pe o adevărată tradiție, aproape neîntreruptă. Acest proces a avut o contribuție decisivă la stabilirea caracterului multicultural al Universității „Babeș-Bolyai”.

Dr. Florin Nicolae Ardelean,

Direcția Patrimoniu Cultural Universitar,  Serviciul Arhivă, Universitatea Babeș-Bolyai

Sursa fotografiilor: Istoria Universității „Babeș-Bolyai”, coord. Ovidiu Ghitta, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2012.