Un diagnostic care se impune

În urmă cu cîteva luni consemnam, în ziarul „Făclia”, în legătură cu anumite greşeli comise de preşedintele Băsescu T., un  scurt „punct de vedere”, întitulat „Cît şi, mai  ales, pînă cînd, se poate întinde coarda?” – atribuindu-le unui gol educativ, unui  bagaj cultural acumulat mai mult pe punte şi unei superficiale construcţii  caracteriale, în  prevalenţă de factură portuară. O viaţă în care micul negoţ, mica ciupeală, de vaporeni, joacă un rol central. O viaţă liberă şi aventuroasă… Nimic din  toate acestea nu prevesteau transformarea (sau deghizarea!)  în şef de stat.

Între  timp coarda s-a întins la maximum, se aud plesnituri, foarte probabil se va rupe curînd…

Oarecum, în spiritul proverbului cu „nebunul care aruncă o piatră în lac şi apoi o gloată de filozofi se chinuie să o scoată”, preşedintele ţării a aruncat cel puţin… 4 pietre în lac: regionalizarea teritoriului, modificarea Constituţiei, politica laşă şi  defetistă faţă de unguri şi calificarea ca trădător a Maiestăţii Sale Regele Mihai. După  cum se vede, nu au fost simple pietre, ci adevăraţi bolovani de temelie. Apele lacului  au fost tulburate adînc, de la politicieni la pensionari, de la mass-media la simplul viitor alegător. Dacă acesta a fost scopul, pescuitul în ape tulburi, reuşita este deplină:  unul a învins 22 de milioane!!!

Dar nu sînt un analist politic. Am o meserie care este apropiată de cea care se ocupă  de funcţionarea defectuoasă a sistemului nervos, în cazul pe care îl am în vedere, a sistemului nervos central. Am derulat în  minte întregul parcurs prezidenţial, de la entuziasta reuşită în alegeri, la tristele secvenţe ale zilelor actuale. Am pus totul pe  hîrtie, în ordine cronologică. Mare uimire, stupoare: toate acţiunile preşedintelui au  crescut de la o lună la alta. Niciun pas nu a fost inferior celui precedent. Vectorul  dinamic este unic şi mai ales ascendent. A doua caracteristică care mi-a apărut de pe hîrtie era contradicţia flagrantă între declaraţia publică a unei acţiuni şi realizarea ei faptică. Aproape tot ce a promis sau declarat a fost cu semnul plus, iar tot ce a realizat are semnul minus. O atare ruptură interioară înseamnă o gravă tulburare psihică.

Am luat la mînă o carte de psihiatrie, scrisă excepţional de un erudit colectiv de profesionişti. Citez:”suferinţa  este caracterizată de teama disconfortului cauzat de persoanele din jurul său, care îl împiedică să-şi desfăşoare plenar potenţialul său creator, îl stînjenesc, îi pun obstacole, cu care el urmează să lupte la nesfîrşit, să se revolte, să protesteze”.

Nu sesizaţi nişte similitudini? Mai departe: ”simptomele principale sînt: supraaprecierea persoanei proprii, un orgoliu narcisistic, apoi – dispreţ şi invidie pentru realizările altora, erori de logică în gîndire, încăpăţînare patologică, tendinţa  la absolutizare, goana febrilă după argumente…” Şi textul continuă cu descrieri  foarte detailate.

Acesta este tabloul bolii psihice numită paranoia, care, în formele majore poate ajunge la delirul de persecuţie sau delirul  megalomanic, de grandoare.

Acestea fiind spuse, vă las, stimaţi cititori, să  meditaţi dacă nu cumva în locul  tumultuoasei agitaţii, presupuneri, procese de intenţie, isterizării civice în jurul acestui proces, există o explicaţie medicală a fenomenelor centrate de (şi pe) preşedintele  Băsescu?

Şi în acest caz, un diagnostic pus implică  un  tratament  adecvat.

Pacientul trebuie izolat. Prin demisie, suspendare etc.

Nicolae MAIER