Un „alt adevăr” despre vechea biserică de zid de la Mănăstirea Nicula

Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului tratează cu tot respectul vechea biserică de zid din incinta Mănăstirii Nicula, pentru bogata sa istorie, și de aceea, având în vedere starea avansată de degradare, a fost supusă unei puternice consolidări, pentru a-i oferi șansa de a dăinui și în viitor – precizează purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei, consilierul cultural pr. Bogdan Ivanov, în urma apelului lansat de episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, pentru „oprirea demontării și mutării” acesteia.

„Înainte de toate și mai presus de orice, Mânăstirea Nicula este cel mai important loc al sfințeniei din Transilvania, iar sfințenia îi este conferită cu precădere de Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cea care a creat, întreține și sporește un pelerinaj universal și, prin aceasta, ecumenic. Întregul ansamblu al mănăstirii se află din anul 2001 într-un amplu proiect de rectitorire, când a fost sfințită și piatra de temelie a noii biserici și când, efectiv, s-au început lucrările. Pe lângă edificiile cu profil cultural, principala construcție din Mânăstirea Nicula este biserica nouă, care va înnobila acest amfiteatru natural. Proiectul mai include Casa de creație, Centru de studii patristice, clădirea unui corp administrativ, arhondaric și clopotniță. Până în prezent s-a reușit edificarea Casei de creație, ce cuprinde reședința arhiepiscopului, biblioteca și atelierul de pictură și Centrul de Studii «Sfântul Voievod Ștefan cel Mare». Biserica mânăstirii este în faza de pictură interioară. În tot acest proces de rațional de rectitorire își va găsi locul și biserica veche de zid” – precizează pr. Bogdan Ivanov.

În context, „din respect pentru adevărul istoric”, pr. Bogdan Ivanov amintește că Mănăstirea Nicula, atestată documentar din 1552, „și-a petrecut primul secol și jumătate în ipostaza de așezare monahală modestă, un fel de sihăstrie a câtorva călugări retrași în pustietatea codrului, păstrând urma discreției la fel ca în cazul altor vetre monahale ardelene”. „Numele ei a ieșit la lumină abia în primăvara anului 1699, prin icoana Maicii Domnului, zugrăvită în 1681 de către preotul ortodox Luca din Iclod, cumpărată de la acesta de nobilul român Ioan Cupșa și donată Mânăstirii Nicula, dovedită mai apoi ca fiind făcătoare de minuni și, prin aceasta, obiectiv de pelerinaj. În 1700, sub presiunea curții imperiale din Viena, a luat ființă în Transilvania Biserica Unită cu Roma (Greco-Catolică), în care au fost încorporați o mare parte a românilor ortodocși – preoți și mireni -, încrezători în viața mai bună care li se promitea. Ultimele bastioane de rezistență ortodoxă au fost însă mânăstirile, pe care generalul Bukow, la ordinul împărătesei Maria Terezia, le-a distrus cu tunurile și cu torțele. Călugării acestora – cei scăpați cu viață – s-au refugiat peste munți. În 1774 mai exista în Nicula un singur călugăr ortodox. După toate probabilitățile, acesta e anul în jurul căruia Mânăstirea Nicula a intrat sub administrație greco-catolică. Deși ca mânăstire propriu-zisă, cu călugări și pravilă monahală, nu a funcționat decât 13 ani, între 1935 și 1948, ea a continuat să rămână obiectiv de pelerinaj prin icoana Maicii Domnului” – arată purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Clujului.

Pr. Bogdan Ivanov amintește că biserica de zid a fost construită în perioada anilor 1875-1879-1905, iar pictura interioară a fost făcută în tehnica tempera de prof. Vasile Pascu, în anul 1961. „Iconostasul care o împodobește este sculptat în lemn de tei de Samuil Keresteșiu din Tășnad, în anul 1938, și are în centru Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Prin forma sa solară, iconostasul este unicat și de o rară frumusețe, fiind o adevărată emblemă a Niculei. Clădirea stăreției a fost construită între 1978-1989 și ea adăpostește un paraclis cu hramul «Sfântul Ierarh Nicolae» și o importantă colecție de icoane vechi, pictate pe sticlă și pe lemn, precum și o colecție de cărți vechi de cult printre care și «Cazania» mitropolitului Varlaam, tipărită în anul 1643”.

„Sunt cunoscute împrejurările dramatice ale anului 1948, când dictatura comunistă a desființat abuziv Biserica Greco-Catolică, iar pe conducătorii ei i-a supus unor aspre persecuții. (…) În contextul de atunci, cei câțiva călugări greco-catolici au părăsit mânăstirea Nicula, dar nu înainte de a ascunde icoana în casa unui țăran din Lunca Bonțului, unde a stat până în 1965. Revenită în mânăstire pentru numai câteva ore – și urmărită de vigilența Securității – ea s-a refugiat în sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului, de unde s-a întors triumfal, și definitiv, în 1992. Începând cu anul 1992, în condițiile libertății religioase de după Revoluția din Decembrie ’89, Mânăstirea Nicula a devenit al doilea mare centru de pelerinaj din România, după Mitropolia din Iași. Pelerinii sporesc de la an la an: numai la slujbele hramului, din noaptea și ziua de 15 august, participă câteva zeci de mii de închinători, fără nici o discriminare confesională, etnică sau de altă natură. E sigur că printre ei se află și catolici, greco-catolici și chiar protestanți, fără ca cineva să fi fost cumva împiedicat sau stânjenit. și e tot atât de sigur că ceea ce atrage poporul la Nicula este Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cea care îi conferă mânăstirii o dimensiune duhovnicească fără egal în România” – spune pr. Bogdan Ivanov.

Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, a cerut în mod public, în cadrul celebrărilor Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, „oprirea demontării și mutării bisericii vechi de zid a Mănăstirii Nicula”, apreciind că „o astfel de încercare ar distruge definitiv sfântul locaș”. „Deja buldozere au intrat și în interiorul bisericii, s-a înlăturat masa altarului, fără ca, măcar din politețe, să ni se spună: «Vă dăm moaștele pe care le-ați pus în masa altarului; vă dăm hrisovul pe care l-ați avut în masa altarului». Nu ni s-a comunicat absolut nimic și aflăm din diferite surse că, probabil, biserica va fi, dacă nu demolată, cu siguranță mutată. De ce? Pentru că, acum, încurcă. Stă în calea credincioșilor care vor să aducă dreapta închinăciune la biserica mare, nou construită în apropierea bisericii vechi” – a afirmat ierarhul.

M. TRIPON