UMOR

Intrând într-un restaurant din Paris, Honore de Balzac a comandat un homar. I s-a servit unul cu un picior lipsă. Romancierul i se adresă chelnerului:

-Văd că homarului ăstuia îi lipseşte un picior…

-Da, domnule, răspunse chelnerul. Sunt sigur că un cunoscător ca dv. ştie că homarul este un animal combativ şi, uneori, în bătăliile pe care le dă, se întâmplă să îşi piardă câte un picior.

-Sigur că ştiu. Tocmai de aceea, du-1 pe ăsta înapoi şi adu-mi-1 pe învingător…

***

Odată Byron se lamenta de soarta lui, stând de vorbă cu poetul Thomas Moore. Acesta căută să-1 încurajeze, spunându-i că se putea considera printre favoriţii sorţii. •

– Eşti dintr-o familie ilustră, eşti înstărit, şi mai ales ai o inteligenţă cu care-i domini pe toţi, situându-te deasupra întregii umanităţi!

– Dragul meu, dacă mintea mea mă situează deasupra umanităţii, picioarele mele mă înjosesc în faţa întregii umanităţi! răspunse trist Byron.

***

În timpul vieţii poetului Byron a existat şi o modă vestimentară mai extravagantă, care-i purta numele.

Odată, plimbându-se la Veneţia, observă că gondolierul îl priveşte cu mare atenţie.

– Vrei să-mi spui ceva? întrebă

Byron.

-Da, domnule, sunteţi foarte prezentabil la înfăţişare, aşa că mă întreb de ce vă îmbrăcaţi aşa nepotrivit ca excentricul acela de englez… pe nume Byron…

***

Iancu Brezeanu, bătrân fiind, a cerut o audienţă la Primărie.

– Coane Iancule, am auzit că aţi venit cu trăsura! De ce n-aţi luat maşina?

– Mie îmi place trăsura, domnule primar, mă duce uşor… încet… mai văd în dreapta şi-n stânga; cu maşina e prea rapid şi nu sunt obişnuit!

-De câte ori aţi fost cu maşina?

-A, de două-trei ori, dar numai la mare grabă… Nu-mi place, să vă spun drept!

Coane Iancule, nici nu îndrăznesc să vă mai întreb dacă aţi fost vreodată cu avionul?

– N-am fost, domnule primar, dar dacă aş şti, că e vreo cârciumă prin cer, mai că m-aş duce! surâse cu şiretenie, voind parcă să-şi păstreze aureola de mare băutor, Iancu Brezeanu.
–
–
–
– Ioan INDOLEAN