UMOR

Tristan Bernard stă într-un fotoliu de clasa întâi al vagonului şi îşi aprinde o ţigară. Un domn aşezat în faţă îi spune:

– Vă rog domnule, să nu fumaţi!

– Eu fac ce-mi place.

– Ei bine, vom vedea, spuse călătorul.

Călătorul trage semnalul de alarmă. Trenul se opreşte şi conductorul soseşte.

– Ce este? întrebă conductorul.

– Acest domn, fumează în compartimentul de nefumători.

– Domnule conductor, cereţi-i mai întâi biletul de călătorie al acestui domn.

Domnul iese din compartiment.

– Domnule, de unde aţi ştiut că are bilet de clasa a doua? întrebă o doamnă.

– Am văzut biletul în buzunarul vestei şi avea aceeaşi culoare cu al meu!

***

La o vârstă înaintată, când Maurice Chevalier încă mai apărea pe scenă ca o vedetă răsfăţată şi iubită, într-o seară, a făcut publicului o declaraţie care a rămas proverbială: „Acum, la 76 de ani, mă simt ca la 26 de ani, sunt în stare să fac aceleaşi lucruri, unele din ele chiar mai bine. Vă daţi seama, deci, ce tip eram la 26!”

***

Cancelarul Otto von Bismarck stătea de vorbă cu lordul Russel. Fascinat, lordul uită să mai plece, ba chiar îl întrebă pe cancelar ce procedeu are când vrea să scape de vreun nepoftit sau de vreun plicticos. Bismarck îi răspunde prompt:

– Soţia mea simte când cineva exagerează şi intervine, chemându-mă în cealaltă odaie, sub un pretext.

Nici nu-şi termină bine fraza, şi soţia lui Bismarck apăru la uşă:

– Dragul meu, vino te rog să-ţi iei doctoria.

Lordul, abia stăpânindu-şi râsul, se grăbi să se retragă.

***

Intr-o seară, pe furtună, în plină noapte, pictorul italian Vecellio Tiziano se văzu obligat să ceară ajutor la o fermă. I-au îngăduit să stea într-o prăpădită de magazie, să doarmă pe fân, ca un câine. Nefiindu-i somn, şi având culorile la el, picta pe pereţi un incendiu cu flăcări şi fum dc părea aievea.

Dimineaţa, pc când a dat uşiţa magaziei la o parte, stăpânul fermei a avut o reală emoţie privind opera lui Tiziano, încât a strigat: – Foc, foc, foc! Săriţi!

Ioan INDOLEAN

Articole din aceeasi categorie