Transilvania și Clujul, microcosmos al Europei creștine

Împlinirea a 450 de ani de la Edictul de la Turda, prin care s-a născut prima pace confesională în Europa, în plină criză religioasă, este un bun moment de reflecție asupra istoriei, dar mai ales de privire spre viitor.

Pătrunderea celor trei confesiuni ale Reformei, lutheranismul, calvinismul și unitarianismul, ca și recunoașterea lor în principatul Transilvaniei, alături de confesiunea catolică, a dus la crearea unui sistem confesional de privilegii. Dietele de la Turda, care au recunoscut pe rând noile confesiuni protestante (1550 – lutheranismul, 1564 – calvinismul și 1568 – unitarianismul) au consfințit sistemul confesional transilvănean cu patru comunități religioase recepte și autonome: evanghelică-reformată (calvină), evanghelică de confesiune lutherană, romano-catolică și unitariană. Cele trei biserici cărora le aparțineau membrii celor trei națiuni erau “admise”, legal recunoscute, în timp ce celelalte confesiuni erau private de drepturi constituționale. Cu toate acestea, constituția bisericească constituie în epoca războaielor religioase din Europa secolului XVI o apariție remarcabilă, care, eventual își poate afla o paralelă în evoluția din țările de Jos și Elveția. În acest sens, profesorul italian Francesco Randazzo afirma că Principatul transilvan ne oferă, începând cu acest secol, imaginea unui microcosmos religios, unde se întâlnește cea mai complexă realitate confesională.

A fost astfel stabilit principiul egalității religioase și al exercitării libere a religiei în cadrul celor patru confesiuni recepte, și în strânsă legătură cu ordinea social-politică generală ce fundamenta raporturile dintre cele trei națiuni politice.

Nu este însă greu de observat faptul că aceste privilegii i-au ocolit pe românii ortodocși din Transilvania, care deși erau majoritari în Principat, au continuat să trăiască fără drepturi constituționale, fiind nu de puține ori ținta repetatelor încercări de prozelitism ale uneia sau alteia dintre confesiuni.

Cu toate acestea, exemplul transilvănean al toleranței religioase a fost, în comparație cu situația contemporană din Europa, superior din punct de vedere al dreptului confesional, precum și principiului colectiv cuius regio ejus religio (cui îi aparține pământul îi aparține și religia).

Astăzi Transilvania și Clujul se definesc ca un spațiu al multiculturalității etnice și confesionale, situat la confluența culturală și spirituală a lumii răsăritene cu lumea latină. Prin istoria sa, prin cultura, dar mai ales prin Bisericile care îl fac unic, Clujul este o imagine în mic a Europei creștine. În acest microcosmos creștin trăiesc de secole ortodocși, catolici, greco-catolici, reformați, unitarieni și luterani, alături de evrei, într-o bună conviețuire. Această conviețuire a Clujului și a Transilvaniei a marcat în Europa secolului XVI, frământată de de războaie religioase, un prim moment de pace confesională și libertate religioasă, fiind până astăzi un real exemplu.

Astăzi Transilvania se structurează pe valori fundamentale, precum: convețuire, multiculturalitate și pluriconfesionalism, toleranță și spirit irenic, pe care le respirăm în fiecare zi și de la care nu avem voie să abdicăm niciodată.

Pr. Bogdan IVANOV