Tiranii care au murit în faţa camerelor de filmare

La începutul lunii februarie, cînd Hosni Mubarak era pe punctul de a fi înlăturat, reporterul Jon Lee Anderson a publicat în revista The New Yorker cele trei reguli fundamentale pe care orice dictator trebuie să le aibă în vedere pentru a supravieţui revoltelor sau loviturilor de stat. Prima, să nu dea dovadă de slăbiciune; a doua, să aibă grijă la detalii şi să nu abuzeze de autoritate; iar a treia, să se retragă în mod discret. Mubarak a respectat cele trei reguli; colonelul Moammar el Gaddafi, deşi a respectat prima regulă, le-a ignorat pe ultimele două, notează vineri ziarul La Vanguardia.

Rezultatul a fost, între altele, impresionanta imagine luată de Mahmud Turkia pentru agenţia France Presse, în care se vede în toată cruzimea cadavrul însîngerat şi semidezbrăcat al fostului lider libian, înconjurat de telefoanele mobile care îl filmează şi care devin protagoniste ale fotografiei, asemeni trupului neînsufleţit al dictatorului. Un instantaneu care face deja parte din istorie. Capturarea şi moartea ulterioară a colonelului libian este ultima din morţile unui dictator documentată grafic. La 30 decembrie 2006, murea la Bagdad Saddam Hussein. El fusese capturat de forţele americane în circumstanţe similare celor ale lui Gaddafi, altfel spus, ascuns într-o groapă. Cel care fusese timp de peste două decenii dictatorul Irakului a fost supus unui proces dubios şi spînzurat în faţa camerelor. Imaginile au făcut înconjurul lumii cu ajutorul propagandei americane care încerca să pună capăt unu conflict care încă mai continuă.

Cu mult timp mai în urmă, mai exact în ziua de Crăciun a anului 1989, ne aducem aminte de imaginile dictatorului român Nicolae Ceauşescu şi ale soţiei sale Elena, executaţi în faţa camerelor de filmare. În acele zile tulburi ale revoluţiei şi după un proces sumar, cei doi au fost condamnaţi la moarte prin împuşcare. Soldaţii au format în grabă un pluton de execuţie care punea capăt la 24 de ani de tiranie. Cronicile epocii notează că Ceauşescu a strigat în timp ce era condus în curte pentru a fi executat: ‘Istoria mă va răzbuna!’ şi că pînă în ultimele momente ale vieţii sale a intonat Internaţionala.

“Împuşcă-mă în piept!”, i-ar fi spus dictatorul fascist Benito Mussolini unui soldat comunist după ce fusese capturat în satul Giulino di Mezzegra. Soldatul nu a ezitat şi a făcut ce i s-a ordonat. Il Duce încerca să fugă în Elveţia împreună cu amanta, Clara Petacci, şi alte 15 persoane ale regimului fascist. A murit împuşcat la 28 aprilie 1945. Mussolini şi însoţitorii săi au fost spînzuraţi cu capul în jos, după ce mulţi italieni le-au profanat cadavrele. Istoria este plină de execuţii ale tiranilor. Un alt exemplu este cel al dictatorului dominican Rafael Trujillo, mort la 30 mai 1961, în maşina sa ciuruită de gloanţe, în stilul mafioţilor din Chicago din anii 20, sau al mareşalului român, Ion Antonescu (1 iunie 1946), împuşcat de un pluton de execuţie şi cu un sfîrşit asemănător al lui Ceauşescu: “Istoria mă va judeca”, se pare că ar fi spus şi el.

Revenind în prezent, Ben Ali în Tunisia, Mubarak în Egipt şi Gaddafi în Libia sînt dictatorii care, cu sorţi diferite, au fost înlăturaţi de la putere de primăvara arabă. În mod contrar, Bashar al Assad în Siria, Alí Abdalah Saleh în Yemen şi regele Hamed Bin Isa din Bahrein sînt în continuare la putere. Preşedintele SUA, Barack Obama, a profitat de moartea liderului libian pentru a le adresa un avertisment. Moartea colonelului libian, a spus Obama, lansează “un mesaj clar” restului regiunii, scenă a revoltelor împotriva regimurilor dictatoriale şi corupte.