Tineri cu care ne mândrim: Tudor BOTE

Elev în clasa a XI-a la Colegiul Național „Andrei Mureșanu” din Dej, Tudor Bote este unul dintre tinerii promițători ai școlii. Pasionat de istorie, teatru și sport, Tudor este în egală măsură antrenat în activități de voluntariat, fiind președintele Clubului Interact Dej. În plus, este și vicepreședintele Consiliului Elevilor din CNAM.

– Tudor, în anul școlar 2018-2019 ai ocupat Locul I la Olimpiada Națională de Istorie, faza județeană, iar la Concursul de cultură generală „În slujba țării și a neamului românesc”, organizat cu prilejul Centenarului Marii Uniri de către Inspectoratul Școlar Județean, Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului, Consiliul Județean și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, te-ai clasat pe locul II. Cum te-ai simțit când ai fost anunțat pe podium?

– Bineînțeles, a fost un moment de mare bucurie. Totuși, nu cred că a fost și un moment de mulțumire de sine. Într-adevăr, aș fi trist să cred că am fost mulțumit de mine însumi atunci sau că sunt acum. Când podiumul devine un motiv de automulțumire, acesta nu-și mai are rostul. Pe de altă parte, cred că a fost pasul hotărâtor pentru a-mi limpezi opțiunile legate de materiile socio-umane.

– Ce te motivează să fii performant?

– Certitudinea că succesul și împlinirea nu se obțin decât prin muncă onestă și asiduă. Certitudinea că, dacă mi-am asumat o responsabilitate, indiferent de domeniu, e de datoria mea să fac tot ce pot și cât de bine pot ca să o duc până la capăt.

– Ce ți se pare mai greu la concursuri, la olimpiadă?

– Pregătirea necesită multe săptămâni sau chiar luni. La un concurs, însă, emoțiile sunt cel mai mare dușman. Deși am participat la multe concursuri și olimpiade în anii mei de școală, încă nu am găsit o metodă definitivă prin care să scap de ele. Le stăpânesc, cât pot, dar niciodată în totalitate.

– Care sunt sacrificiile pe care le faci pentru a atinge acest nivel de performanță?

– În opinia mea nu există nici un alt sacrificiu în afară de timpul destinat pregătirii. A, da, înseamnă mai puțin timp pentru joaca pe calculator, pentru chefuri sau știu eu ce alte forme de evaziune… Dar, asta nu mi se pare un sacrificiu prea mare sau prea dureros!

– Cui crezi că trebuie să-i mulțumești pentru reușită?

– În primul rând domnului profesor Horațiu Moldovan, care a avut (și are) grijă să mențină vie dorința mea de performanță. Or, încă de la primul test de istorie dintr-a IX-a, domnul profesor m-a încurajat și m-a susținut întru totul. Așa încât acum nu pot să mă gândesc la liceu fără pregătirile pe care le-am avut înainte de olimpiadă sau alte concursuri, la toate materiile pe care le-am parcurs și la atitudinea dumnealui, binevoitoare și încurajatoare. În al doilea rând, sunt recunoscător profesorilor și conducerii liceului. Nu în ultimul rând însă, părinților mei.

– Cât contează susținerea părinților?

– Susținerea părinților este esențială. Părinții mi-au fost alături de fiecare dată, mi-au dat răgazurile de care am avut nevoie și au avut ei înșiși grijă să mai iau și eu câte o pauză.

– Presupun că susținerea părinților se aplică și la celelalte preocupări ale tale, nu?

– Evident, și nu mă gândesc doar la drumurile pe care le-au făcut pentru a fi alături de mine la diverse competiții…

– Sunt convinsă, mai ales că preocupările tale includ și teatrul și sportul și activitățile de voluntariat. Hai să vorbim puțin despre fiecare și să începem cu Interact. Ce înseamnă Clubul Interact pentru tine?

– Ar fi banal să spun că este un alt gen de provocare decât olimpiadele sau competițiile sportive, dar de fapt, este. Mai ales că la sfârșitul lunii iunie am devenit președintele clubului și împreună cu colegii mei (mai exact colegele mele, căci fetele sunt majoritare!) a trebuit să punem la punct un program de activități vizibil în comunitate. Vara aceasta am dedicat-o copiilor, organizând o nouă ediție a școlii de vară INTERACTiv, la care au participat, timp de o săptămână, 35 de copii, zilnic angrenați în activități specifice vârstei lor. Totodată, am demarat o campanie de strângere de jucării care să fie donate apoi grădinițelor dejene. Următoarea activitate pe care sperăm s-o finalizăm în octombrie se adresează persoanelor vârstnice, în sensul că dorim să prezentăm câte un spectacol de teatru în centrele pentru vârstnici din zona Dej. Împreună cu Rotary Club, care ne susține în toate privințele, cu precădere past president Virgil Oșan, câțiva dintre noi vor participa la o excursie, în septembrie, la Hajdu, în Ungaria. Pe urmă, alături de Consiliul Elevilor din CNAM, ne dorim foarte tare să fim cooptați și să ne facem utili în organizarea Zilelor Colegiului „Andrei Mureșanu”, în cadrul cărora se va celebra împlinirea a 100 de ani de învățământ liceal românesc la Dej. În rest, pot spune că Interact este un „mediu” excelent pentru socializare, pentru închegarea unor prietenii pe viață.

– La fel ca teatrul și sportul, nu?

– Da, categoric. Nu mă consider un mare talent, dar fac parte din trupele de teatru Arlequin și Intermezzo, coordonate de prof. Lucian Iosip, de când eram în clasa a V-a. Așa că am învățat multe și cred că m-am „perfecționat”, devenind mai bun, mai dezinvolt pe scenă. Repetițiile, turneele, spectacolele sunt pauze binevenite după ce stai și înveți ore și ore. Și, cum spuneam, te alegi cu prietenii durabile, iar prin turneele din afara țării înveți foarte multe despre țara în care te afli și despre oamenii cu care interacționezi.

– Apropos de sport, care e sportul tău preferat?

– În general, sunt bun la disciplinele sportive, dar în special mă pasionează tenisul de masă. Unde chiar am deja rezultate, respectiv locul I la Cupa Someș, ediția a IX-a, categoria A.

– Alt sport?

– Pescuitul.

– Crezi că ești un elev popular, gen mister popularity?

– Cred că da. Nu neapărat mister popularity, dar agreat de colegi, cu mulți prieteni buni în jurul meu.

– Cum te-ai descrie în cinci cuvinte?

– Ambițios, amuzant, serios, sensibil și harnic.

– Sensibil?

– Da. Când rămân cu mine însumi, scriu poezii…

– Frumos! Istorie, sport, teatru și poezie. Unde te vezi peste 10 ani?

– În magistratură. Îmi doresc să urmez Facultatea de Drept la UBB Cluj și să-mi construiesc o carieră în această direcție.

– Te simți un justițiar?

– Nu neapărat un justițiar ca-n filme, dar cred că am simțul dreptății suficient de dezvoltat ca să pot face față provocărilor pe care le presupune aplicarea corectă a legilor justiției.

– Sunt convinsă că așa este. Luni începe școala, cu ce gânduri te îndrepți spre clasa a XI-a?

– Optimiste, cât se poate de optimiste! Sper din toată inima să fie un an bun, pe toate planurile.

– OK, iar ca finalul discuției noastre să fie ca la carte, care ar fi mesajul transmis generației tale?

– Orice s-ar întâmpla, să nu renunțe niciodată la visurile lor, iar dacă își propun ceva, să facă tot posibilul să-și îndeplinească dorința.

– Excelent mesaj. Succes, Tudor!

Magdalena VAIDA