Tare mi-e dor de PSD

Abia aștept să vină 17 august. Ziua aia cu moțiunea de cenzură. Și tare-mi doresc, pentru prima dată în viață, să fiu parlamentar, să pot vota cu amândouă mâinile, ba chiar cu toate degetele, inclusiv cu alea de la picioare, revenirea PSD-ului la guvernare. Căci m-am plictisit. Perioadă mai anostă ca asta de acum nu țin minte să fi trăit. Nici o schimbare de guvern din două în două luni, nici un microfon ascuns prin prizele ministrului de Interne, nici măcar o singură modificare fiscală pe zi, nici un binom, nici un scandal micuț, unu mic de tot, de control, să putem vedea și noi pe unde-i guvernul, nici, nici, nici… Pandemie, măști, spălat pe mâini, mers la slujbă, crâșme închise, plictiseală în toată regula. Treabă-i asta?

Unde-i oare doamna Dăncilă, să ne mai vorbescă nouă în engleză sau în franceză despre aria cercului, să mai mute dintr-o parte în alta o ambasadă, două, din Isralel sau de oriunde din lumea asta? Unde-i oare doamna Olguța, cu domnul Manda cu tot, să ne mai promită dânsa niște deduceri de taxe pentru mers la săli de fitness și să ne explice cum o să dubleze ea toate salariile deși asta nu le va majora chiar cu 100%? Pe unde-i domnul Teodorovici, să-i putem admira adidașii de câteva mii de euro în timp ce domnia sa ne fericește cu încă o Ordonanță 114 și rade de pe fața pământului odiosul Pilon II de pensii private? Dar unde-i domnul Iordache, să mai schimbe, măcar așa, din când în când, legile astea banale ale Justiției, să mai dea o grațiere, două, să mai vedem și noi niște oameni veseli că au ieșit de la pârnaie? Și unde-i domnul Daea să ne mai vorbească, așa cum numai dânsul o știe face, despre virtuțile naționale ale oii și despre scăderea constantă a prețului la fasole? Dar domnul Bogdan Matei, fost la Sport, unde-i oare să mai sfădească toate campioanele de gimnastică ale României, așa cum a făcut cu Corina Ungureanu, că Nadia Comăneci nu era atunci în țară? Și unde-i oare doamna Doina Pană, care promitea ziariștilor deduceri de TVA pentru știri pozitive? Dar doamna Carmen Dan pe unde se află, că am uitat de tot cât de bine și corect s-au comportat toți jandarmii, dar chiar toți, la mitingul ăla care era să ne răstoarne țara cu fundu în sus? Of, dar unde-i minunata Cati Andronescu, să ne organizeze ea toate școlile și universitățile și grădinițele în vremea asta de pandemie, să mai dea o Ordonanță dimineața și alta la amiază care să o anuleze pe prima? Și unde-i oare domnul Dragnea, să mai facă un miting din ăla adevărat, la care oamenii merg duși de bună voie, și unde am putea auzi despre luminosul său program Dragnea Growth? Măcar am avea la ce ne uita la televizor. Zău că măcar pentru atâta și domnul Dragnea ar merita măcar o grațiere, dacă nu chiar două sau trei. Plus un permis gratuit de pescuit pe balta aia de-i zice Belina.

Zău că m-a apucat nostalgia. Chiar că mi-e dor de dânșii. Ce bine ne-am simți dacă i-am vedea din nou în plenitudinea forțelor creatoare pe care le posedă din plin, dar pe care nu le pot utiliza plenar în această perioadă de restriște și jale. Și cât de bine și de iute s-ar rezolva toate necazurile pe care le avem acum, dar și alea care ar mai putea veni, chiar și coronavirusu ăsta s-ar speria și s-ar lăsa păgubaș de făcut rele, așa cum zice și clanul Duduianu că o să facă.

După cum spuneam, tare mi-e dor de PSD.