Tandem 2

RADU VIDA

Vreau să cred că opiniile mele politice sînt imparţiale. Şi, echidistant, îi iau la… refec pe toţi cei care se înscriu în cursă.

Dar sînt şi eu om, nu?
Aşa că permiteţi-mi să nu vorbesc despre tandemul Cristian Dumitrescu – Traian Băsescu. Că, vorba aia: s-ar putea să nu se ştie! Şi umbra marinelului pe marele ecran al mizeriei noastre nu se şterge niciodată. Poate doar dacă la Nana s-ar construi un Cotroceni populat cu figuri cît mai de ceară: Nuţi cu Mondialu’, Boc cu Boc, Ritzi… după Eba ş.a.m.d.
Desluşesc însă pe lista prezidenţiabililor un alt cuplu (după nefericita dezbinaţie Hunor – Zsolt). E vorba despre liberalii de altădată şi proaspeţii independenţi Ioan Ghişe şi Viorel Cataramă.

Asemănarea cu celălalt „cuplu” nu se rezumă la etnie, ci şi la orientare politică. Amîndoi se dau de dreapta. Şi sînt. Mai mult decît alţii, papagali într-ale doctrinelor. Şi mai e ceva: nici unul n-a promis că dacă iese preşedinte îl propune pe celălalt premier. (E, oricum, un gest de bun simţ, din moment ce premierul e desemnat la propunere partidului majoritar în alegeri. Asta pentru cine are de gînd să respecte Constituţiunea şi să se uite peste gard la ţările Europei de Vest).

Revenind, trebuie să citez un confrate, atent analist al fenomenului politic de la noi. Spune d-na Rodica Culcer că de cînd îi lumea „n-a fost o dezbatere politică pe tema alegerilor prezidenţiale mai superficială şi mai îndepărtată de temele majore care ar trebui să ne preocupe”. E drept. Mai este timp. Încă nu s-au strîns semnăturile necesare pentru depunerea candidaturilor. Dar d-ul Ghişe spre exemplu, nu s-a… lăudat cu nimic. E sigur, îşi face un titlu de glorie din protestul de pe urma referendumului fraudat de „Jucător” şi de faptul că, din 1991 e liberal, plătit de Camera Deputaţilor sau Senat, de primăria Braşov, de… Nu-l acuz. Nu-i nevoie să fii liberal şi să te lansezi în afaceri. E bine şi bugetar. Chiar mai bine, zic!

Viorel Cataramă însă este omul care ar merita să fie preşedinte. Dacă am trăi într-o republică normală, aliniată la tendinţa europeană în domeniu. Acolo unde preşedintele este ales de către Parlament, în persoana unui om cizelat, cu aplicarea reală spre comunitatea tuturor. (Era să zic „supuşilor”, dar termenul nu se potriveşte nici măcar în monarhiile constituţionale de pe continent).

Ei, bine, d-nul Viorel Cataramă este om de afaceri şi, sincer, nu cred că ar mai vrea să-şi sporească averea prin rapt. A fost şi „aripă tînără” şi „bătrînă”, a fost şi la Federaţia Română de Tenis şi, mai apoi, la Golf, încurajează cu banii proprii pe cei mai buni olimpici şi, de cîţiva ani, sponsorizează (prin firma Elvila) concertele de Crăciun ale Operei Naţională din Bucureşti.

Visez?
Nu. M-am deşteptat. Pentru că nici acest om nu are un program. Şi dă cu populismele, de parcă n-ar şti că „prin noi înşine” cere multă aplicaţiune. Spune că ar construi autostrăzi şi ar creşte salarul minim de la 200 la 500 de euro. Cum? Asta ne lasă pe noi să fabulăm. El vrea la preşedinţie pentru că şi-a îndeplinit toate visele. De la măruntul contabil într-o firmă de casete audio, la patronul mobilelor de tot felul. Ş-acum? Între o izmană de golf şi un concert din Verdi ar vrea să fie şi preşedinte.
Aşa, de kiki!