Suveranul Pontif este arma secretă a Iranului

„Time”

În jocul de şah din jurul programului nuclear al Iranului există un pion neaşteptat. Potrivit mai multor surse bine plasate de la Roma, oficialii iranieni fac cu discreţie primii paşi spre a-l convinge pe Papa Benedict al XVI-lea şi alţi oficiali ai Vaticanului să joace rolul de mediatori, în cazul în care conflictul dintre SUA şi Iran s-ar putea solda cu o intervenţie militară.

Suveranul Pontif, în vîrsta de 80 de ani, nu a făcut pînă acum niciun comentariu public la adresa eşecului Iranului în a respecta cerinţele ONU privind dezarmarea nucleară sau la adresa atitudinii belicoase a unora dintre politicienii de la Washington. Însă Iranul, care are relaţii diplomatice cu Vaticanul de 53 de ani, ar putea încerca să îl convingă pe Papa să stopeze un posibil atac asupra iranienilor în următoarele luni. „Vaticanul pare să facă parte din strategia” iranienilor, a declarat un înalt diplomat occidental de la Roma. „Ei sînt conştienţi de faptul că o intervenţie a Vaticanului este cea mai deschisă şi mai eficientă cale spre opinia publică occidentală. Ea le-ar putea cîştiga timp”.

Dacă situaţia va deveni mai gravă în decursul următoarelor cîteva luni, rolul jucat de Vatican ar putea deveni esenţial. Un oficial al Sfîntului Scaun afirmă: „Iranienii acorda o atenţie sporită Vaticanului; această atenţie are la bază o structură comună celor două religii. Aceasta ar putea fi folosită pentru a ne oferi ca intermediari în cazul în care criza va deveni mai gravă”.

Printre posibilele gesturi de intervenţie ale Vaticanului se număra apelurile publice pe care le-ar putea lansa Papa, trimiterea unui emisar la Washington şi la Teheran, sau o vizită la Vatican a însuşi preşedintelui iranian Mahmoud Ahmadinejad.

Adjunctul ambasadorului iranian la Vatican, Ahmad Fahima, a afirmat că în ciuda unor îngrijorări de anul trecut privitoare la discursul Papei referitor de Islam, ţinut la Regensburg, în Germania, „relaţiile dintre Iran şi Sfîntul Scaun sînt foarte bune”.

Eliberarea în luna aprilie a celor 15 marinari britanici reţinuţi de către Iran – decizie pe care Ahmadinejad a numit-o „cadou de Paşte” – a sosit la doar o zi după ce Papa a trimis o scrisoare particulară, cerînd eliberarea ostaticilor lor. „Cererea Papei a fost respectată”, adăugă Fahima, care a menţionat şi o întîlnire la Roma, din luna mai, între Papa şi fostul preşedinte iranian Mohammad Khatami, ca reprezentînd un semn de bună-credinţă reciprocă. „Politica adoptată de Sfîntul Scaun este importantă în întreaga lume”, a explicat diplomatul.

Iranul are un corp diplomatic suprinzator de numeros la Vatican (doar Republica Dominicană are mai mulţi diplomaţi acreditaţi pe lîngă Sfîntul Scaun), care au lunar întrevederi cu consilierii papali. Însă alte discuţii, neoficiale, constituie şi ele o parte constantă a activităţii diplomatice din Roma.

În decursul ultimelor luni, conversaţiile s-au concentrat asupra conflictului ameninţător legat de programul nuclear al Iranului. Un reprezentant de vază al Bisericii Catolice, care a participat la discuţii, explică: „Suveranul Pontif va vorbi explicit doar atunci cînd situaţia o va cere. O diferenţă (faţă de situaţia din Irak) este că de data aceasta sperăm ca episcopii americani să pledeze vehement (împotriva unor planuri de atac). Acest lucru ar fi de mare ajutor”.

Pentru moment, Papa îşi menţine atitudinea rezervată. În timpul vizitei făcute în septembrie în Austria, el nu a deschis subiectul programului nuclear în faţa diplomaţilor din întreaga lume prezenţi la Viena, unde se afla sediul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică. În pofida faptului că oficialii de la Vatican afirmă că sînt îngrijoraţi în legătură cu crearea de arme nucleare de către Iran, Suveranul Pontif este obligat atît din punct de vedere al doctrinei, cît şi determinat de propriile înclinaţii, să pledeze în favoarea negocierii unui acord cu aproape orice preţ.

Articole din aceeasi categorie