Ştie Băsescu ce a negociat?

ILIE CĂLIAN

Vineri dimineaţă, după îndelungate şi dificile dezbateri, şefii guvernelor din zona euro au convenit asupra unui nou pact bugetar – împreună cu şase ţări dinafara zonei euro (Bulgaria, Danemarca, Letonia, Lituania, Polonia şi România). Re-publica Cehă şi Polonia vor consulta parlamentele înainte de a lua o decizie. Ungaria şi Marea Britanie sînt împotrivă. Es-te vorba, printre altele, de alocarea suplimentară de către UE către Fondul Monetar Internaţional a 200 de miliarde de eu-ro – din care 50 de miliarde de către ţările memebre ale zo-nei euro, inclusiv România (îndatorată pîn-n gît la FMI).

Preşedintele Băsescu („preluat” de trîmbiţaşul său Emil Boc) a declarat că este posibil sau ar fi normal ca România să nu contribuie la acest fond. Zice Băsescu: „Nu a ridicat nimeni problema că statele care sînt în acord cu Fondul să partici-pe la facilitate”. Dar a zis cineva, clar, că nu trebuie?! Băsescu este generos – că nu „dă” din banii lui: „Sigur, nu ţi-păm că trebuie să dăm banii, dar am putea să fim solidari dacă este nevoie”. Aşadar: ştie, cu adevărat, Băsescu ce s-a discutat şi s-a convenit de către participanţii la summitul UE?! Sau ştie, dar vrea să ne păcălească din nou?!

Liderii Opoziţiei USL (PSD, PNL şi PC) i-au cerut ferm lui Băsescu să discute cu toate partidele parlamentare înaintea summitului, pentru a avea un mandat clar din partea României. Or, Băsescu s-a angajat şi fără mandat, şi fără a avea dreptul constituţional de a negocia acorduri interguvernamentale de competenţa primului ministru.

Băsescu a declarat presei: „Săptămîna viitoare vreau să organizez o întîlnire cu partidele, şi de la Opoziţie, şi de la Putere, şi să le prezint ce va urma, pentru că s-ar putea ca partidele să spună: Nu vrem să fim în acest acord de guvernanţă fiscală. Am informat Consiliul că România va merge în acest acord interguvernamental”. În ce calitate? În calitate de şef al Executivului?! Dar nu este prim-ministru! Şi de ce să mai informeze partidele, din moment ce el, personal, el, marele voievod, a hotărît?! A hotărît asta, deşi partidele din Opoziţie îi ceruseră o discuţie în prealabil, pentru a avea un mandat la summit. Vreţi un mai limpede exemplu de comportament dic-tatorial?! De bătaie de joc faţă de regimul parlamentar?!

Ţara este superîndatorată – exclusiv din cauza lui Băsescu, incapabil să-l dirijeze corect pe Boc. Iar în aceste condiţii, Băsescu se fuduleşte în faţa UE cu fandoseli de mare senior, care ţine în pivniţe averi fabuloase şi din care nu l-ar durea să dea ceva la nişte săraci. Zice el: „Nu vreau să gîndiţi că România este o ţară incapabilă să participe la un efort comun” – la efortul de a salva euro, în timp ce moneda României este leul. Desigur, România are venituri suficiente ca să ajute Germania, Franţa, Italia, Spania Grecia şi celelalte mem-bre ale zonei euro să-şi salveze moneda!… Gogomănia asta vrea s-o înghită electoratul român, cum i-a înghiţit multe al-te aberaţii.

Încă din iunie Opoziţia ceruse constituirea unui „comitet tripartit” Putere-Opoziţie-BNR, pentru a ajunge la un consens privind adoptarea unor măsuri care să aibă garanţia voinţei naţionale pentru un program care urmează să scoată ţara din impas. Dar pe Băsescu o asemenea idee nu-l interesează. El doreşte să „prezinte” partidelor „ce va urma”, să le pună pe toate în faţa faptului împlinit, pe baza hotărîrilor sale strict personale.

Pînă la urmă, problema este alta: ştie Băsescu ce s-a hotărît la summit? Din formularea sa – „Nu a ridicat nimeni problema că statele care sînt acord cu Fondul să participe la facilitate” – se înţelege că este posibil să se se întîmple chiar aşa. Dacă tot face Băsescu cum îl taie capul, măcar să ştim ce ne aşteaptă! Dar dacă nici el nu e sigur ce a negociat, noi ce să aprobăm?!