Stagiunea Camerală George Enescu 2020

Regal Alexandru Tomescu și Omar Massa!

Muzica dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereții, viața și veselie tuturor lucrurilor. Ea este esența ordinii, înălțând sufletul către tot ce este bun, drept și frumos”, scrie Platon. Ne-am convins de acest lucru marți, 8 septembrie, seară magică cu Alexandru Tomescu (vioara Stradivarius Elder Voicu) și Omar Massa (Argentina, bandoneon), recital în cadrul Turneului internațional Stradivarius ”Piazzolla 99”. Excelentă ideea organizatorilor de a schimba locația, preferându-se Biserica Piaristă, de o acustică aparte.

Cuvintele sunt mult, mult prea puține pentru a descrie la justa valoarea, cele două interpretări, lucrări judicios alese, parcurs muzical prin școli și curente muzicale,clasic, baroc, romantism, moderni și contemporani. Mă opresc asupra lor în câteva date și încep cu ”Adagio în re major” de Haendel, prima parte-”Affectuoso”, emoții și sentimente puternice într-o atmosferă maiestuoasă. ”Aria pe coarda sol” rămâne fără îndoială, una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Bach, piesă de rezistență pentru foarte mulți instrumentiști,de o expresivitate ieșită din tipare. Lucrarea în sine mi-a amintit de cele scrise de Helmut Walcha: ”Bach deschide un drum spre univers. După ce l-au ascultat, oamenii simt că, până la urmă, viața are sens”. ”Duo în do major” ne-a reamintit că anul 2020 este, cu toată pandemia, Anul Beethoven, piesă ce primește sonorități noi, inedite grație alăturării celor două instrumente, vioară-bandoneon. ”Meditație” (moment din opera ”Thais”) a fost prilejul reascultării unuia dintre exponenții de frunte ai romantismului francez și nu numai, Jules Massenet. Au urmat alte momente de virtuozitate în ”Balada” lui Ciprian Porumbescu, în piesele lui Piazzolla (”Bruno y Sarah”, ”Calambre”, ”Nicght Cluj 1960”, ”Oblivion”, ”Libertango”), dar și în ”Avincis Tango” (compozitor… Omar Massa; povestea Cramei Avincis, povestea unei familii pasionate de arta și tradiția vinului, piesă inspirată din viile legendare ale Drăgășanilor) și A Cry for Solitude” de Dan Popescu, aceasta din urmă compusă special pentru acest turneu și dedicată celor ce se află pe baricadele albe ale halatelor albe din 14 martie încoace.

Se lasă detectată în interpretările celor doi, o știință a sonorităților, virtuozitate ridicată la rang de măiestrie, evoluții ce au smuls aplauze.

Pot să mai spun un lucru, cei care au lipsit, au ce regreta. Pentru că, repet, cuvintele nu pot egala un discurs muzical și o atmosferă ce îmbracă, cu fiecare apariție a celor doi, forma regalului în starea cea mai pură și adevărată.

Demostene ȘOFRON

Foto Radu PĂDUREANU

Articole din aceeasi categorie