Sodoma

Sodoma și Gomorrah sunt orașe-cetăți menționate în Vechiul Testamant (în Cartea Facerii), în Noul Testament, dar și în Coran. Conform scrierilor pomenite, regatele Sodoma și Gomora formau o alianță, împreună cu orașele-cetăți Admah, Zeboim și Bela. Aceste cinci orașe erau cunoscute drept „orașele din câmpie” și erau așezate lângă Iordan, în regiunea sudică a Canaanului. Această câmpie era asemuită, datorită așezării și fertilității sale, cu „Grădina Edenului”.

Judecata divină a pustiit Sodoma, Gomora și două orașe-cetăți vecine cu foc de pucioasă. Sodoma și Gomora au devenit sinonime cu păcatul comis fără pocăință și căderea lor a devenit exemplu de pedeapsă divină pentru atari păcate fără pocăință. În istorie Sodoma și Gomora au devenit denumirea metaforică a inversiunii sexuale (a homosexualității) și a comportamentului sexual împotriva naturii.

În cartea Facerii este relatată  istoria distrugerii Sodomei și Gomorei. Trei „oameni”, pe care comentatorii i-au identificat Sfânta Treime, s-au arată lui Avraam și s-au sfătuit cu el la stejarul din Mamvri. Ei îi spun lui Avraam că, din pricina păcatelor comise, Sodoma și Gomora vor fi distruse. În răspunsul său, Avraam întreabă  dacă, la caz că vor fi aflați acolo cincizeci de „drepți”, cetățile vor fi cruțate. Mai apoi Avraam coboară rugămintea lui la un număr de 45, 40, 30 la 20 și finalmente la 10 drepți. Iar Domnul încuviințează de fiecare dată. În urma acestei arătări către Avraam, în Sodoma sunt trimiși doi Îngeri ca să cerceteze starea cetății și ei sunt găzduiți de Lot, un nepot al lui Avraam. În continuare, cartea Facerii relatează cele ce au urmat: „Dar mai înainte de a Se culca Ei, sodomenii, locuitorii cetății Sodoma, tot poporul din toate marginile, de la tânăr până la bătrân, au înconjurat casa, și au chemat afară pe Lot și au zis către el: «Unde sunt Oamenii care au intrat să mâie la tine? Scoate-I că să-I cunoaștem!». Și a ieșit Lot la ei dinaintea ușii și, închizând ușa după dânsul, a zis către ei: «Nu, frații mei, să nu faceți niciun rău. Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceți cu ele ce veți vrea, numai Oamenilor acelora să nu le faceți nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperișul casei mele!». Iar ei au zis către el: «Pleacă de aici! Ești un venetic și acum faci pe judecătorul? Mai rău decât Acelora îți vom face!». Și repezindu-se spre Lot, se apropiară să spargă ușa” (Fac 19, 4-9).

În primul rând trebuie reținut că prin „a cunoaște” se înțelegea a avea relații sexuale. Dar în continuare ni se spune că Lot a oferit sodomeilor pe ficele sale, dar a fost refuzat cu batjocură, și păcătoșii au căutat să năvălească în casa lui. Cei doi Îngeri îl salvează pe Lot, iar pe năvălitori îi lovesc cu orbire. În același timp Ei îi spun lui Lot că, negăsind nici măcar zece „drepți” în cetate, o vor distruge. Aceiași Îngeri îi spun lui Lot să iasă din cetate cu toți cei ai lui și să nu privească înapoi. Imediat după ieșirea lui Lot din cetate, ea este lovită cu foc și pucioasă. Împinsă de curiozitate, nevasta lui Lot privește înapoi și îndată se preface în stâlp de sare.

Ceea ce s-a întâmplat cetăților Sodoma și Gomora este un avertisment pentru eternitate. Cei care le urmează calea și modul de viață, vor avea un sfârșit similar. Ne putem întreba de ce.

Câteva lucruri trebuie reamintite. Pentru a se deosebi de păcătoși, celor drepți li s-au dat anumite îndrumări divine pe care trebuiau să le respecte. În privința comportamentului moral era considerată o mare spurcăciune împreunarea dintre doi bărbați sau între două femei. De fapt, peste puțină vreme, această interdicție a păcatului inversiunii sexuale a fost codificată în „legea” iudaică: „Dacă un bărbat se va culca cu un alt bărbat, la fel cum se culcă cu o femeie, amândoi au săvârșit o urâciune; să fie nimiciți și să se facă ispășire cu propriul lor sânge” (Leviticul 20, 13-15).

Despre cât de severă era „legea” în această privință, se poate discuta. Dar un lucru este cert, un asemenea comportament era considerat păcat și abominație. Să ne aducem aminte că „păcat” înseamnă „întoarcere” deci, în acest caz, era întoarcere de la calea divină. Dar dincolo de asta – și din acest motiv a fost și distrusă Sodoma – era atitudinea  față de păcat.

La Sodoma nu comiterea păcatului a determinat mânia divină, ci atitudinea față de păcat. Căci la Sodoma acest păcat era considerat starea firească, normală, și comportamentul normal era considerat aberație. De aceea sodomeii îi spun lui Lot: „Faci pe judecătorul?”. Era acolo o „cultură” care era împotriva rânduielilor divine și firești. Era o societate care era alcătuită împotriva lui Dumnezeu. De fapt era o societate demonică! Acest lucru a fost explicat limpede de către Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani: „Și au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios și al păsărilor și al celor cu patru picioare și al târâtoarelor. De aceea Dumnezeu i-a dat necurăției, după poftele inimilor lor, că să-și pângărească trupurile lor între ei, ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună și s-au închinat și au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin! Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci și femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii” (Rm 1, 23-26).

În Sodoma este deci vorba de o opțiune demonică, o voită inversare a înțelesurilor, o alegere contrară stării reale. Este aici în întregime prezent un modus operandi demonic: parazitismul, impostura, parodia. Ni se înfățișează cele vestite de către Proorocul Isaia: „Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău; care numesc lumina întuneric și întunericul lumina; care socotesc amarul dulce și dulcele amar! Vai de cei care sunt înțelepți în ochii lor și pricepuți după gândurile lor! Vai de cei viteji la băut vin și meșteri la făcut băuturi îmbătătoare! Vai de cei ce dau dreptate celui nelegiuit pentru mită și lipsesc de dreptate pe cel drept!“ (Isaia 5, 20-23).

Ca toate cele prezentate în Scriptură, „cazul” Sodoma și Gomora înfățișează o situație istorică reală, care a avut loc, dar el reprezintă un avertisment pentru cei care ar urma aceeași cale. Iar noi, astăzi, suntem cei care ne confruntăm cu o asemenea situație.

Trăim azi o timpuri amenințătoare. Este o perioadă de criză și, ca întotdeauna, criza este spirituală; este consecința slujirii exclusive a nevoilor materiale, a slujirii lui Mamona. Este încălcarea unui îndemn esențial, „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6, 33). Este o vreme în care așezările din veac sunt distruse sistematic. Căci globalismul-sodomit asta și înseamnă: încercarea de a subordona întreaga planetă sistemului globalisto-sodomit. Anumite entități globaliste caută să încătușeze întreaga planetă, nu vizează diminuarea actualelor inegalități economice obscene, ci urmăresc să așeze un sistem de supraveghere la nivel planetar și să distrugă orice urmă de suveranitate națională, să distrugă Neamurile, Credința, Familia. Există purtători de cuvânt ai acestei abominații care nici nu mai ascund acest lucru. Așa se face că un „director” al unui post de radio american pentru Rusia a declarat deschis că, „familia este o aberație care trebuie eliminată”. În acest context trebuie înțeles scopul actualei isterii a sodomizării, scopul „paradelor mândriei” (Pride Parade). Acestea nu au nimic de a face cu nefericiții sodomiți, pe care trebuie să îi compătimim și în relație cu care mereu ar trebui să ținem minte că Biserica condamnă păcatul și caută să salveze pe păcătoși, ei sunt folosiți, sunt vârful de lance al „imbecililor utili”. Efectul promovării sodomiei este unul singur: promovarea unei culturi care este împotriva lui Dumnezeu. Legalizarea universală a sodomiei, mai exact a „familiei” sodomite, va îngădui declanșarea „criminalizării”, sub orice formă, și a Bisericii. Legalizat de către stat, „cuplul” sodomit ar putea cere „căsătoria” în Biserică, însă în caz de refuz Biserica va fi condamnată ca încălcând „legile”. Iar cu aceasta persecuția deschisă contra creștinilor poate începe. Să nu ne amăgim. Aceste lucruri se întâmplă în țări din Apusul Europei, în Europa „libertinajului”. În România toate formațiunile politice au capitulat în față entităților globalist-sodomite și nu fac decât să își supraliciteze slugărnicia. În aceste împrejurări este obligația morală a fiecărui om cinstit să facă un minimal act de opoziție, să încerce să fie un „drept”.

Nu trebuie să ne lăsăm intimidați și înfricoșați de vorbele goale despre „intoleranță, fanatism etc.”. Acestea nu sunt  altceva decât insulte gratuite și încercări de intimidare. Trebuie să fim deplin conștienți că aceste insulte sunt aruncate de către cei care promovează deliberat răul, cei care sunt participanți la rău, căci solidaritate există doar între cei care stau de partea a ceea ce este drept și adevărat. Pentru cei care promovează păcatul sodomiei și globalismul sodomit demonic va fi numai „întunericul din afară”.

Asupra unui lucru însă să nu ne facem nici o iluzie: în condiții de libertate, sistemul globalisto-sodomit demonic va caută să își impună programul prin orice mijloace și cu violență extremă. Dar asta să nu ne înspăimânte; violența va fi semn că fiara globalistă este rănită, și rănită de moarte. Nu trebuie să ne fie frică. Iar mai departe să ne încredem în mila lui Dumnezeu și în bunul simț al Neamului Românesc.

Alexandru NEMOIANU