Sînge

RADU VIDA

Splendidă dăruire!
Exemplară mobilizare!
Se vede treaba că primele semne ale unei adevărate comunităţi încep să apară. Depăşind sistemul tribal sau cel imperios cerut de supravegherea şi ajutorarea imediată. Concretă. Punctuală. Avînd feedback-ul asigurat.

Neîndoielnic că o ştire care anunţa lipsa cronică de sînge din spitale putea trece neobservată. Cel puţin după definiţia (Wikipedia) acceptată în lumea ştiinţifică: donarea de sînge în scopuri terapeutice este un gest umanitar, benevol, neremunerat şi anonim. Nu se respectă povestea cu plata acestui serviciu… dezinteresat. Şi nici anonimatul. Asta pentru că politicienii profită de orice manifestare de masă pentru a-şi face simţită prezenţa. (Evident că nu numai ei sînt de vină. Ci şi mass media, care au impresia că nu se poate trăi fără respiraţia lor urît mirositoare, cînd gestul altruist se transformă în propagandă.)

Numărul donatorilor a crescut de nouă ori, apreciază organele sanitare. S-au înghesuit şi cei care au făcut piercing sau tatuaje şi cei care au avut contacte sexuale neprotejate sau cu parteneri de acelaşi sex, şi cei care nu-şi pot asigura, după donare, o mîncare mai consistentă, formată din ouă, carne şi mai multe lichide. Nu ştiau că aceste condiţii sînt minime pentru a deveni donatori. Pe lîngă acestea e nevoie să nu fi avut hepatită de orice fel, TBC, malarie, epilepsie şi alte boli neurologice, ulcer, diabet zaharat, boli de inimă, ficat, miopie peste 6 dioptrii, cancer… Donatorul trebuie să aibă între 18 şi 60 ani, greutatea de minim 50 kg, un puls regulat de 60-100 bătăi)minut şi o tensiune arterială sistolică între 100 şi 180 mmh/g. Fără operaţii chirurgicale în ultimele şase luni, fără grăsimi şi băuturi alcoolice înainte cu 48 de ore de donare.

Nimic n-a contat!
Oamenii au înţeles că-i bai şi au trecut la treabă. Aici s-a văzut că tot politicul a avut acţiuni necugetate. Care, în caz de catastrofă, spre exemplu, ar putea provoca mari disfuncţii în sistem. E vorba de cei care, în nimicnicia lor (PDL+PNL), cred că austeritatea se poate îngrăşa cu tăieri din sistemul de sănătate. S-a dovedit că au fost disponibilizaţi asistente, medici, au fost închise laboratoare, s-au dezafectat instrumente de colectare a sîngelui ş.a. E ciudat cum, în momente de criză, se apelează la reducerea personalului medical, se ciuntesc din bugetele spitalelor, se elimină activităţi medicale, care, în mod normal, ar trebui să aibă continuitate. Există o explicaţie: politicienii preferă să taie acolo unde nu le sînt afectate interesele. Iar interesul lor este să aibă votanţi. Siguri. Într-un număr cît mai mare şi mai constant. Din acest motiv nu se ating de funcţionari, spre exemplu. Cu tot riscul creşterii birocraţiei, cu toată povara fiscală suportată (de noi, nu de ei), cu toată iluzia monetară a bunăstării. Din acest motiv este nevoie de implementarea unei solide culturi economice în rîndul aleşilor. Carisma, şmecheria retorică, manipularea şi, mai ales, avalanşa de promisiuni ar trebui să dea de gîndit. La vot, ar trebui să ne convingem că cel care cerşeşte un serviciu, cu nenumărate avantaje pentru el, este convins şi acţionează în sensul adevărului, după care economia este un antidot pentru ereziile populare. Industrie şi agricultură! Iată sectoarele ce susţin activităţile din servicii. Iar sănătatea şi învăţămîntul, făcute după toate regulile acestui secol, sînt servicii indispensabile bunului mers al societăţii.

Am divagat.
Numai pentru a mai sublinia încă o dată că speranţe există. La necaz, vreau să spun, oamenii n-au nevoie nici de îndemnuri şi, cu atît mai puţin, de coerciţie. Asta înseamnă că, din cînd în cînd, un val de sînge nou, sănătos, pulsează în venele naţiunii. Ceea ce nu-i de ici, decolo.