SI

RADU VIDA

Dă fiori.
Întunecă orizonturi. Şi aduce lumea în pragul secolului al… XV-lea. Statul Islamic a renăscut. Încet. Practic, departe de ochii lumii. Şi, chiar din faşă, face mizerie. Concetăţenilor şi ţărilor din jur.

Jihadiştii au pornit din Siria şi, iată, au ocupat o bună parte din Irak. Nu se opresc însă aici. Visul lor este să refacă marele imperiu islamic din Marea Mediterană, să (re)ocupe tot, din Iran pînă în Spania. Teheran, Bagdad, Cairo, Cordoba… iată o axă a „biciului lui Mahomed”, care poate deveni cauza pentru care Toffler şi-a susţinut teoria ciocnirii civilizaţiilor. Şi care poate deveni realitate.
Neîndoielnic că gînduri de expansiune mai există. După cum n-au dispărut nici… nostalgiile după foste imperii, regate, sultanate. Dar, trebuie spus, lumea încearcă să depăşească asemenea ambiţii. Pentru că, toate acestea nu fac altceva decît să tîrască o bună parte a ei în războaie nesfîrşite.

Sigur că lumea uită de la mînă pînă la gură. Dar epoca reginei Isabela (Andaluzia) şi a regelui Ferdinand (Aragon) n-ar trebui eliminată din memoria colectivă. Atunci, arabii (şi evreii, desigur) au fost alungaţi din peninsula Iberică şi ei au considerat că şi-au pierdut teritoriile (cucerite, de altfel, prin nenumărate războaie împotriva populaţiilor din peninsulă). Evident că statul islamic al turcilor a mai rezistat 500 de ani, făcînd prăpăd în Asia, Nordul Africii şi Europa. Cînd şi acest imperiu a apus, lumea a răsuflat uşurată. Dar nostalgiile n-au murit. Iar gîndul de mărire, revenire la posesiunile acaparate a fost ţinută vie în moscheele lumii. Iar Occidentul, în nemărginita-i toleranţă (faţă de unii), a îngăduit acest lucru. Neglijînd total o stare de spirit care, după cum se vede, a trecut de la vorbe, la fapte oribile. Iar aparenta fragmentare dintre Al-Qaida şi SI nu poate decît să înşele – a cîta oară!? – vigilenţa statelor civilizate. Parcă nici nu mai contează că metodele sînt aceleaşi: sharia. În traducere: amputare pentru hoţie, moarte pentru apostazie, terorism colectiv şi individual, atac armat în teritoriile arabe sau în ţările europene şi americane. Turnurile Gemene au fost rase de pe suprafaţa pămîntului, Pentagonul atacat, Atocha sfîrtecată, centrul Londrei devastat, înmulţindu-se „plecările” sinucigaşe către Alah… Iar acum, James Foley, un jurnalist care lucra pentru Global Post şi AFP, decapitat. Şi arătat întregii lumi prin intermediul unui videoclip, filmat într-o zonă deşertică. Avertismentul jihadiştilor ar trebui luat în serios. Pentru că, pur şi simplu, vor să înece lumea în sînge. La început, fostele teritorii, apoi America şi tot ceea ce ei numesc „zonele locuite de necredincioşi”.

Există o singură modalitate de a opri toate aceste orori: tăierea finanţării şi alimentării cu arme şi muniţii. Greu de realizat pentru că, în general, banii vin de la state islamice şi întreprinzători foarte bogaţi, care vor să facă parte din acest proiect megaloman, Marele Califat, iar armele… Ei, bine, armele vin de la lumea civilizată, ahtiată după cîştig facil. Dar, cum spuneam, dacă nu se taie aceste canale de supravieţuire, grupurile islamiste vor fi tot mai puternice. Teritoriile controlate – tot mai întinse. Iar metodele de negociere nu-şi vor atinge scopul. Pentru că jihadiştii nu oferă alternative: ei doresc întoarcerea la vechii purtători ai însemnelor de califi, care, chiar dacă n-au fost fiii Profetului au supus, rînd pe rînd, o bună parte din această lume. Iar semiluna de pe multe steaguri arată clar că…
„duşmanul nu doarme!”