Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

Ultima mare sărbătoare a toamnei, înaintea Postului Crăciunului, era celebrată la 8 noiembrie, fiind închinată Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil.

În tradiţia creştinească a poporului român, bazată pe textele biblice, Arhanghelii sînt forme angelice, mediatori ai lui Dumnezeu, căci El Însuşi este transcendent (apud Kernbach, 1989). „Arhanghelii sînt adaptări mitologice ale primelor tradiţii izvorîte din concepţia animistă, desigur, într-o formă filosofică, sprijinită în primul rînd pe ideea de perfectibilitate cosmică şi umană” – mai adăugă acelaşi enciclopedist.

În locuinţele tradiţionale ale satelor noastre, imaginea Arhanghelilor, pe icoanele pictate pe sticlă, pe lemn sau în xilogravură, veghea întreaga existenţă a familiei, păzind-o de nenorociri şi boli, alături de reprezentările Maicii Domnului. Dar cît de plastic erau înfăţişaţi cei doi, Mihail şi Gavriil, pe iconostasul bisericilor de lemn din Transilvania sau pe pictura murală a lacaşelor mănăstireşti, izvodiţi din „culorile de piatră” şi din penelul anonimilor, dar genialilor zugravi-ţărani!

MIHAEL (în ebraică MIKAEL) este înfăţişat ca „blajinul, dar dreptul voievod al îngerilor păzitori, apărător al Legii”, cum spune acatistul închinat lui. Numele său este o reflectare a esenţei sale transcendentale, la origine însemnînd „Cine este ca Dumnezeu?”. GAVRIIL (în ebraică GABRIEL, însemnînd „Dumnezeu este războinic”) e recunoscut că „înger al Edenului”, asigurînd paza acestuia, iar în iconografia populară – conforma cu textele biblice – apare ca mesager şi justiţiar al lui Dumnezeu, în acatistul închinat lui fiind numit „temelia împărăţiei cerurilor şi înger al darului”.

În preajma echinocţiului de primăvară, la 25 martie, lumea creştină sărbătoreşte „Bunavestire”, transmiterea mesajului lui Dumnezeu Fecioarei Maria, prin intermediul Arhanghelului Gavriil, aleasă ca Născătoare a lui Iisus. În pragul iernii, la

8 noiembrie, aduce mesajul apropiatei celebrări a Naşterii Domnului, după perioada Postului, cu abstinenţă, rugăciuni şi rituri de purificare a sufletului şi a trupului, a casei şi a veşmintelor, adică a tot ceea ce însemna receptacul material şi spiritual al Credinţei.

În tradiţiile carpatice existau o serie de practici, rituri, premoniţii, care se săvîrşeau la 8 noiembrie. Se obişnuia, astfel, ca atunci cînd trecea cortegiul funerar pe drum, să se arunce cîte trei ulcele de apă din fiecare casă în urma celui care plecă în Lumea Neîntoarcerii, stropindu-i şi pe cei îndoliaţi, „căci în apă din doniţa de pe vatră îşi spală Arhanghelul Mihail sabia, după ce taie firul vieţii omului”. Cînd sărbătoarea Arhanghelilor se celebra într-o zi de vineri, oamenii mergeau în zori la fîntîni şi izvoare, stropindu-se cu „apă neîncepută”, dătătoare de viaţă şi de sănătate, de belşug şi de fertilitate. Apa luată în acea zi în ulcioare şi doniţe curate era „improrată prin locuinţe, ca să fie alungate toate relele şi „gujuliile”(insectele). Fetele spălau limba clopotului bisericilor, „ca să fie frumoase, iubite şi grabnic peţite”. Se mai spunea că „atunci cînd se bea apă din cofa Arhanghelilor să se picure cîte trei stropi pentru sufletul morţilor, iar dacă cineva murea în această zi era bine primit în braţele Domnului”. Fie precum se crede, căci şi măicuţa mea s-a săvîrşit în ziua Lor şi trag nădejdea că ne priveşte cu dor de-acolo, de sus, din preajma lui Dumnezeu.

Cînd cineva era bolnav, se spunea că e bine să bei apa din pumnii unui om care poartă numele de Mihail sau de Gavril, ca să se vindece pe dată.

Sîmbăta dinaintea celebrării Arhanghelilor era închinată morţilor, moşilor şi strămoşilor. Această zi – numită şi „Moşii de Iarnă” – „urca” lumea satelor spre cimitirele din preajma bisericuţelor care dominau vatra aşezărilor de multe veacuri. Era „marea întîlnire” a celor vii cu „moşii neamului”, pe care îi invocau aducîndu-le ofrande de colaci şi lapte, ca intermediari între „lumea de aici şi cea de dincolo” – cum le numeşte etnologul roman Ion Ghinoiu – între pămînt şi cer.

Credinţe, practici, rituri transmise din generaţie în generaţie, ca „apa neîncepută”, ca focul din vetre să purifice viaţa, iar Sfinţii Arhangheli să îndepărteze bolile şi moartea. Invocaţia, conform tradiţiilor, are rolul de a întări viaţa, prin înseşi riturile închinate Lor, ca păzitori ai Cerului.

Atunci cînd hărăzim numele pruncilor noştri, să ne amintim că cei închinaţi Arhanghelilor sînt destinaţi adevărului, cinstei, dreptăţii în viaţă şi moarte.

Dr. Maria BOCŞE