Sfântul Părinte Francisc, la cea de-a 52-a Zi Mondială a Păcii: Politica bună este în slujba păcii

În fiecare an, la 1 ianuarie, Biserica Catolică celebrează Ziua Mondială a Păcii, zi instituită în 1967 de către Sfântul Papă Paul al VI-lea (canonizat de către Papa Francisc în 14 octombrie 2018). Este Suveranul Pontif continuator al Conciliului Vatican II – de al cărui nume se leagă și numirea primului cardinal român în persoana Episcopului greco-catolic Iuliu Hossu –, care a înțeles importanța vitală și permanenta actualitate a dobândirii și menținerii păcii. Prin instituirea Zilei Mondiale a Păcii, de peste o jumătate de secol Suveranii Pontifi, ierarhii, preoții, persoanele consacrate, credincioșii catolici de rit latin și bizantin din toată lumea au început fiecare an calendaristic sub auspiciile păcii.

La începutul noului an 2019, Sfântul Părinte Francisc a transmis un mesaj pentru cea de-a 52-a Zi Mondială a Păcii, cu tema: „Politica bună este în slujba păcii”.

Încă din primele rânduri, Papa amintește: „A oferi pacea este inima misiunii discipolilor lui Hristos. Și această ofertă este adresată tuturor, bărbați și femei, care speră în pace în mijlocul dramelor și a violențelor din istoria umană”.

Mesajul continuă cu o frumoasă asemănare a păcii, în opoziție cu efectele abuzurilor de putere manifestate în plan politic: „Pacea este asemănătoare cu speranța despre care vorbește poetul Charles Péguy; este ca o floare fragilă care încearcă să răsară în mijlocul pietrelor violenței. Știm asta: căutarea puterii cu orice preț duce la abuzuri și nedreptăți. Politica este un vehicul fundamental pentru a construi totalitatea cetățenilor și lucrările omului, însă atunci când nu este trăită ca slujire a colectivității umane de către cei care o exercită poate să devină instrument de asuprire, de marginalizare și chiar de distrugere. «Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toți și slujitorul tuturor» (Mc 9,35). Așa cum sublinia Sfântul Papă Paul al VI-lea: «A lua în serios politica în diferitele sale niveluri – local, regional, național și mondial – înseamnă a afirma obligația omului, a fiecărui om, de a recunoaște realitatea concretă și valoarea libertății de alegere care îi este oferită pentru a încerca să realizeze împreună binele orașului, al națiunii, al omenirii»”.

În continuare, Papa Francisc se adresează în primul rând oamenilor politici, cei „mandatați de a-și sluji propria țară” și care trebuie să o facă, după modelul Mântuitorului, prin slujirea aproapelui și prin practicarea carității, „un program în care se pot regăsi toți politicienii, de orice apartenență culturală sau religioasă, care, împreună, doresc să lucreze pentru binele familiei umane, practicând acele virtuți care stau la baza unei acțiuni politice bune: dreptatea, echitatea, respectul reciproc, sinceritatea, onestitatea, fidelitatea.

În această privință merită să fie amintite «fericirile politicianului», propuse de Cardinalul vietnamez François-Xavier Nguyen Vãn Thuan, mort în 2002, care a fost un martor credincios al Evangheliei: Fericit politicianul care are o înaltă cunoștință și o profundă conștiință a rolului său: Fericit politicianul a cărui persoană oglindește credibilitatea; Fericit politicianul care lucrează pentru binele comun și nu pentru propriul interes; Fericit politicianul care se menține coerent cu fidelitate; Fericit politicianul care realizează unitatea; Fericit politicianul care este angajat în realizarea unei schimbări radicale; Fericit politicianul care știe să asculte; Fericit politicianul căruia nu-i este frică”.

Sfântul Părinte enumeră apoi pericolele care pun în primejdie pacea: corupția, „negarea dreptului, nerespectarea regulilor comunitare, îmbogățirea ilegală”. Papa oferă și un remediu: „viciile politicii” pot fi combătute prin „politica bună”, care promovează participarea tinerilor și încrederea în celălalt.

„Așadar, politica este pentru pace dacă se exprimă în recunoașterea carismelor și a capacităților fiecărei persoane. «Ce este mai frumos decât o mână întinsă? Ea a fost voită de Dumnezeu pentru a dărui și a primi. Dumnezeu n-a voit ca ea să ucidă (cf. Gen 4,1) sau să provoace suferință, ci să îngrijească și să ajute la trăire. Alături de inimă și de inteligență, mâna poate să devină, și ea, un instrument de dialog»”, afirmă Sfântul Părinte. De aceea, „astăzi, mai mult ca oricând, societățile noastre au nevoie de «artizani ai păcii» care să poată fi mesageri și martori autentici ai lui Dumnezeu Tatăl care vrea binele și fericirea familiei umane”.

Sfântul Părinte încheie invitând la realizarea unui „mare proiect de pace” în contextul celei de-a șaizecea aniversări a Declarației Universale a Drepturilor Omului. „De fapt – afirmă Pontiful –, pacea este rod al unui mare proiect politic care se întemeiază pe responsabilitatea reciprocă și pe interdependența ființelor umane. Dar este și o provocare care cere să fie primită zi după zi. Pacea este o convertire a inimii și a sufletului” și este ușor de recunoscut prin cele trei dimensiuni indisociabile ale sale: pacea cu noi înșine, pacea cu celălalt și pacea cu creația, „redescoperind măreția darului lui Dumnezeu și partea de responsabilitate care revinde fiecăruia dintre noi, ca locuitor al lumii, cetățean și actor al viitorului”.

Oferind model și îndemn pentru „o politică a păcii”, Papa Francisc reia, la finalul mesajului său, imnul Magnificat „pe care Maria, Mama lui Hristos Mântuitorul și Regina Păcii, îl cântă în numele tuturor oamenilor (în timpul vizitei la verișoara sa, Elisabeta): «Mila Sa în neam și în neam spre cei ce se tem de El. Făcut-a tărie cu brațul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor. Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri și i-a înălțat pe cei smeriți; […] amintindu-și de îndurarea sa, după cum a promis părinților noștri, lui Avraam și seminției lui în veac (Lc 1,50-55)»”.

V.S.