Sfântul Ioan Paul al II-lea, apostol al milostivirii divine

Papa Ioan Paul al II-lea știa că încrederea în milostivirea divină este răspunsul la problemele specifice ale timpului nostru. El a beatificat-o și a canonizat-o pe sora Maria Faustina Kowalska, cea prin care a fost revelat mesajul milostivirii divine. Atât beatificarea (la 18 aprilie 1993), cât și canonizarea (la 30 aprilie 2000), au avut loc la Roma, nu în Polonia, tocmai pentru a sublinia faptul că mesajul milostivirii divine se adresează întregii lumi.

Sfântul Părinte spunea: „Chiar de la începutul slujirii mele în Scaunul Sfântului Petru, la Roma, am considerat că acest mesaj este îndatorirea mea principală”. De altfel, istoria acestei „îndatoriri” începuse cu mult înainte, într-un context controversat: în 1939, la un an după moartea sorei Faustina, când predicțiile ei despre război se adevereau, Arhiepiscopul Romuald Jalbrzykowski a permis accesul public la icoana Milostivirii Divine. După război, pr. Michal Sopocko, îndrumătorul spiritual al sorei Faustina (beatificat în 2008), a scris constituțiile și a ajutat la formarea Congregației Surorilor Milostivirii Divine, care a cunoscut o largă răspândire în Polonia. Totuși, la 6 martie 1959, devoțiunea Milostivirii Divine în formele propuse de sora Faustina a fost interzisă, atitudine justificată de dificultățile de traducere a Jurnalului ei din limba poloneză în limbile franceză și italiană, precum și de o serie de dificultăți teologice. Interdicția a durat aproape două decenii.

În acest timp, Karol Wojtyla, în calitate de Arhiepiscop de Cracovia, a început, în 1965, cu aprobarea Congregației pentru Doctrina Credinței, procesul informativ despre viața și virtuțile sorei Faustina. La 15 aprilie 1978, aceeași Congregație ridica interdicția.

În 1997, Papa Ioan Paul al II-lea a mers în pelerinaj la mormântul Fericitei Faustina, în Polonia, pe care a numit-o „mare apostol al milostivirii lui Dumnezeu pentru timpurile noastre”. Acolo, la mormântul ei, spunea: „Mesajul milostivirii divine mi-a fost întotdeauna aproape și mi-a fost drag; într-un sens, el constituie imaginea pontificatului meu”.

Cita adeseori din Jurnalul ei, afirmând că „se gândea la sora Faustina cu mult timp înainte de a scrie enciclica Dives in Misericordia”. Despre interdependență și continuitate între Jurnalul Faustinei și Dives in Misericordia, Ioan Paul al II-lea sublinia: „Reflecțiile cuprinse în Dives in Misericordia au reprezentat rodul experiențelor mele pastorale dobândite în Polonia, în mod special în Cracovia, fiindcă acolo se află mormântul surorii Faustina, căreia Hristos i-a permis să fie deosebita și inspirata exponentă a adevărului despre milostivirea lui Dumnezeu”.

Cel de-al doilea motiv al acestei interdependențe este prezența frecventă a lui Karol Wojtyla, pe atunci muncitor la uzina „Solvay”, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în capela Surorilor Maicii Domnului a Milostivirii pentru a se ruga în fața icoanei Milostivirii Divine. Al treilea motiv este textul părintelui Ignatius Rozycki, scris în limba franceză, text ce reprezintă o elaborare teologică a Jurnalului propus pentru Congregația pentru Cauzele Sfinților în procesul inițiat pentru beatificarea surorii Faustina. Textul, redactat la mașina de scris, a fost utilizat de Papa Ioan Paul al II-lea în timp ce scria enciclica, folosindu-se de munca prietenului și fostului său profesor de teologie.

Papa Ioan Paul al II-lea a canonizat-o pe Fericita Faustina la 30 aprilie 2000 – în felul acesta, ea devenea prima sfântă a noului mileniu (este sărbătorită la 5 octombrie, ziua nașterii sale la Cer). Chiar în ziua canonizării, Sfântul Părinte instituia sărbătoarea Milostivirii Divine (asociată mesajului Sfintei Faustina), pentru întreaga Biserică Universală, în prima duminică după Paști. Cu acest prilej, el spunea: „Aceasta este cea mai fericită zi din toată viața mea. (…) Apelul la milostivirea lui Dumnezeu mi-a fost mereu foarte aproape și drag. Istoria parcă l-a înscris în experiența tragică a celui de-Al Doilea Război Mondial. În acei ani de grea încercare, el a reprezentat un sprijin și un izvor nesecat de speranță pentru popor. A constituit și experiența mea personală, pe care am luat-o cu mine pe Scaunul Sfântului Petru și care, într-un fel, reprezintă un simbol al acestui pontificat. Mulțumesc Providenței Divine că mi-a oferit posibilitatea să mă alătur personal la înfăptuirea voinței lui Hristos, prin a consfinți sărbătoarea Milostivirii Divine”.

Doi ani mai târziu, la 17 august 2002, același Sfânt Părinte consacra Sanctuarul Internațional al Milostivirii Divine din Lagiewniki-Cracovia, unde se află mormântul Sfintei Faustina, și încredința întreaga omenire milostivirii lui Dumnezeu.

E. H.

Articole din aceeasi categorie