Se scufundă corabia PDL?

 Ilie CĂLIAN

Este greu de înţeles ce se întîmplă în jurul “veritabilului” partidde dreapta – cum se autoalintă PDL – şi ce anume se pune la cale. La un moment dat ni se anunţa sibilinic u n partid “Albă-ca-Zăpada”. Credeam că este vorba de Mişcarea Populară, înregistrată de Ioana Băsescu la OSIM la îndemnul tatălui său – aşa, pentru orice eventualitate, cum ne asigura Traian Băsescu.

În jurul ei, urma să robotească cei şapte pitici – felurite “societăţi civile” şi ong-uri -, pentru a asigura continuitatea menţinerii la putere a lui Traian Băsescu – cu sau fără PDL. Proiectul părea să se bazeze pe intelectualitatea din PDL, intelectualitatea critică şi criticardă, care se referea la integritate şi moralitate (Monica Macovei, Cristian Preda, Sever Voinescu, Teodor Baconschi ş.a.). Aceşti critici ai PDL din interiorul PDL, intraţi în partid la presiunea lui Traian Băsescu (care avea nevoie de cîteva “nume”, dar şi de o “pisică” pe care s-o arate cîtorva din “vechea gardă” a PDL), se lovesc, însă, de ceva mai mult decît o simplă inerţie a partidului. Ei sînt contraţi pe faţă de lideri ai PDL, care îi acuză că doar stau pe margine şi cîrtesc, contabilizîndu-şi avantajele pe care le-au obţinut prin afilierea la partid.

Nu mai demult decît vineri, Monica Macovei critica de-a valma clasa politică – în esenţă PDL -, spunînd că “E cazul să ne mutăm într-o clasaă politică nouă (…), în care să primeze onestitatea, competenţa, integritatea”. O fi avînd fraza Monicăi Macovei o anume doză de generalitate, dar înţelegem cui se adresa cînd cerea “să ne mutăm” – adică să nu mai rămînem în… şi tot în aceeaşi zi, la o întîlnire a conducerii partidului, unde participa şi preşedintele PDL, Emil Boc, vicepreşedinta Elena Udrea spunea deschis: “M-am săturat să iasă să ne dea lecţii. Nu avem nevoie să ne dea lecţii nimeni. Cu atît mai mult cei care au venit şi au cîştigat de pe urma partidului”.

Frazele acestea au fost spuse  – şi cîte altele nu se vor mai fi spus, fără să ajungă la urechile presei! – în condiţiile în care, în ultima vreme, se vorbeşte mai puţin despre Mişcarea Populară – chiar dacă s-au luat anumite “angajamente” pentru “rezolvarea problemei” pînă la sfîrşitul lunii noiembrie. În schimb, a apărut o altă Albă-ca-Zăpada – “Noua Republică”. Acest “proiect politic”, la care pare să se fi gîndit, în realitate, şi cel care lansase criptica formulă “Albă-ca-Zăpada”, dar care era şi în spatele “Mişcării Populare” a Ioanei Băsescu, Sebastian Lăzăroiu, fostul consilier al lui Băsescu, ni se arată a fi însuşit – sau chiar moşit – de celebrul “guru” al liberalismului, Valeriu Stoica, fostul preşedinte al PNL, cel care a preconizat Alianţa DA, cu Băsescu în frunte (chiar cerea fuziunea PNL cu PD şi a reuşit doar parţial, cu o mînă de transfugi, cu care a trecut la PD, adăugîndu-i un L în coadă).

La o dezbatere unde a fost lansat un volum despre “Noua şcoală de gîndire a Dreptei”, au fost prezenţi deopotrivă critici din interiorul PDL, dar şi partizani ai “Noii Republici” (publicul trebuind să înţeleagă că noua Dreaptă este musai republicană, cum îi place şi lui Băsescu), însă n-am auzit să se fi vorbit serios despre Mişcarea Populară.

Mai interesant este că “guru” Valeriu Stoica a venit cu o aiuritoare explicaţie a cauzelor pentru care guvernarea – viaţa politică românească în general – a ajuns în situaţia de azi. Ne spune Valeriu Stoica: “Politica românească se învîrte de 15 ani în jurul UDMR. Dacă vom face în continuare acelaşi lucru, va fi greu să reuşim să avem un program, un program adevărat pentru România. (…) Iată de ce problema aceasta nu va putea fi rezolvată prea curînd, întrucît eu nu cred că UDMR va renunţa la caracterul etnic. Nu cred că în viitorul apropiat UDMR se va regăsi pe criterii doctrinare, politice. Cît timp avem partide construite pe criterii doctrinare, politice, şi în acelaşi timp avem un partid etnic monolitic, va fi foarte greu să realizăm sistemul politic pe care-l avem în vedere”.

În ce mă priveşte, nu pot fi de acord cu Valeriu Stoica, pentru simplul fapt că, obiectiv vorbind, procentele electoratului maghiar – existenţa în sine a  acestora –  nu pot împiedica un partid să-şi conceapă propriile programe şi, împreună cu celelalte, să alcătuiască un sistem politic coerent, faţă de care UDMR să fie obligată să se poziţioneze – ori înăuntru, ori înafară, dar nu în două luntri. În orice caz, mi se pare de-a dreptul dubioasă încercarea lui Valeriu Stoica de a găsi, pentru relele acestei guvernări, un acar Păun – cu care a colaborat foarte bine pînă acum.

Dincolo de toate acestea, se impune o altă întrebare: ce înseamnă, în esenţă, această forfotă a “elitei”, a “societăţilor civile”, a intelectualilor doctrinari de dreapta (dinafara PNL) -acum, înaintea alegerilor atît de problematice pentru PDL? Pe de o parte, Băsescu îşi caută o umbrelă de vreme rea în Mişcarea Populară. Pe de altă parte, feluriţi teoreticieni “de dreapta” descoperă nevoia unei “Noi Republici”. Nu cumva, anul viitor, PDL o să înceapă să repete “experienţa” PNŢCD de după guvernarea sa celebră?! Nu cumva toată această “elită” care, vorba Elenei Udrea, a venit la PDL ca să cîştige ceva de pe urma partidului, simte că se scufundă corabia şi caută felurite filiere de scăpare?!