Se apropie data beatificării episcopilor martiri greco-catolici

În toamna anului 1948, odată cu desființarea Bisericii Greco-Catolice, prin decretul 358/1 dec. 1948, toți episcopii acestei Biserici, pentru că erau și doreau să rămână greco-catolici, au fost despuiați de veșmintele arhierești și îmbrăcați în hainele vărgate ale detenției.

În cadrul audienței Episcopilor Catolici Români la Sfântul Părinte Papa Francisc, din 8 noiembrie 2018, primind din partea PS Florentin Crihălmeanu, episcop de Cluj-Gherla, o imagine cu Cardinalul Iuliu Hossu – unul dintre cei șapte episcopi martiri -, Papa confirma faptul că este la curent cu procesul de beatificare al episcopilor greco-catolici români și că acesta se află într-un stadiu avansat.

Despre etapele procesului, un comunicat publicat de site-ul BRU.ro și semnat de pr. Vasile Man, postulator al Cauzei de beatificare și de Emanuel Cosmovici, membru al Postulaturii, anunța faptul că, în Joia Mare a anului 2018, documentația Cauzei de beatificare a celor șapte episcopi a fost predată Congregației pentru Cauzele Sfinților și că, la acea dată, urma „evaluarea Positio de către un grup de nouă experți teologi iar după votul acestora, examinarea din partea unei comisii de cinci cardinali. Ultimul care se va pronunța va fi Sfântul Părinte Papa, prin promulgarea decretului de recunoaștere a martiriului episcopilor, care vor deveni astfel modele autentice de mărturie și dăruire creștină”.

Din informații recente, membrii Postulaturii își exprimă bucuria că încă o etapă a fost parcursă: s-a făcut evaluarea Positio de către grupul celor nouă experți teologi, care au votat în unanimitate pentru beatificarea episcopilor martiri. Același comunicat oferă și alte detalii despre amploarea lucrării deja împlinite: „Lucrarea Positio super martyrio conține documentația necesară argumentării martiriului celor șapte episcopi. Acest studiu în două volume, însumând 1900 de pagini, sintetizează în mod argumentat, pe baza documentelor de arhivă, mărturia și jertfa episcopilor greco-catolici care, în fața persecutorului comunist, au preferat moartea decât să-și trădeze credința lor catolică. Analizarea amănunțită, aprofundată, coroborată, a documentelor cunoscute anterior și a celor inedite a dus la concluzia că acțiunea de persecuție a regimului comunist s-a manifestat împotriva Bisericii Greco-Catolice Române în ansamblul său. Ordinele au pornit de la Stalin, planificarea a fost făcută de Ministerul Cultelor și de Securitate, coordonarea «asaltului» de două luni care a dus la «lichidarea» Bisericii Greco-Catolice a fost făcută sub comanda unei comisii a CC al PCR, care a primit ordine direct de la membri ai Biroului Politic. Executant a fost întregul aparat administrativ și de forță al statului comunist, cu sprijinul direct sau indirect al altor instituții. Episcopii au fost arestați spre finalul «asaltului» și au continuat să fie persecutați și în perioada de detenție, fiecare în parte, până la moarte”.

Cei șapte episcopi martiri sunt: Episcopul Valeriu Traian Frențiu de Oradea Mare, ucis la Sighet, la 11 iulie 1952, înhumat noaptea, fără sicriu, într-o groapă comună din Cimitirul Săracilor; Episcopul Cardinal Iuliu Hossu de Cluj-Gherla, care moare la 28 mai 1970, în Spitalul Colentina din București. A fost înhumat în cimitirul Belu catolic, cu serviciul religios celebrat de un preot romano-catolic; Episcopul Alexandru Rusu de Maramureș, care trece la cele veșnice la 9 mai 1963, fiind înmormântat în Cimitirul deținuților din Gherla, fără niciun oficiu religios; Episcopul Ioan Bălan de Lugoj, care a încetat din viață într-un spital din București, în 4 august 1959. A fost înmormântat în cimitirul Belu catolic; Episcopul Ioan Suciu, administrator apostolic de Alba-Iulia și Făgăraș, în izolare, frig și fără hrană, la 27 iunie 1953 s-a stins din viață în celula 44 a închisorii din Sighet. A fost îngropat în Cimitirul Săracilor, necunoscându-se locul nici astăzi; Episcopul-vicar Vasile Aftenie de București, mutilat de bătăi, la 10 mai 1950 a încetat din viață la închisoarea Văcărești. A fost înhumat la cimitirul Belu catolic cu serviciul religios celebrat de un preot romano-catolic. Episcopul auxiliar Tit Liviu Chinezu, consacrat clandestin, în timpul detenției la Sighet (la 3 decembrie 1949), în 15 ianuarie 1955 a decedat, înghețat. A fost îngropat fără sicriu, noaptea, în Cimitirul Săracilor, fără a i se cunoaște locul.

Fii ai lui Dumnezeu credincioși, fideli, spirite treze, vestind poruncile divine și copleșind sufletele de iubirea dăruită de Jertfa lui Isus, ei au fost, prin voia lui Dumnezeu, oferiți jertfă împreună cu Fiul pe altarul credinței. În fața ispitirilor, toți, fără excepție, au stat tari în credință, „având mijlocul încins cu adevărul și îmbrăcându-se cu platoșa dreptății” (cf. Ef 6,14), devenind, astfel, modele autentice pentru generațiile următoare.

Pr. Daniel AVRAM