Școala și temele de casă

Școala nu este doar o instituție fundamentală a statului, ci este un produs al societății, care își propune să-i învețe și să-i educe pe elevi în spiritul unor valori pe care le consideră definitorii pentru viitorii ei cetățeni. Școala și mai ales ce învățăm în ea sunt oglinda societății și a valorilor pe care dorim să ne construim lumea de mâine.

În spațiul școlii se întâlnește sfera privată a familiei și a comunității cu aceea statului, care reglementează întregul proces de învățare. Din această perspectivă este foarte util de subliniat faptul că școala nu este un spațiu public, așa cum nu este nici unul exclusiv privat, ci mai mult o lume în care cele două sfere ale vieții se învecinează.

Acest lucru este util de știut pentru cei care au o viziune aseptică asupra școlii, și care cer o eradicare a oricărei prezențe religioase în școală sub argumentul că spațiul public trebuie să rămână neutru. Este adevărat că școala nu trebuie să devină un câmp de luptă ideologic sau un spațiu fertil pentru prozelitism, dar la fel de adevărat este și faptul că școala fără comunitate și fără amprenta ei identitară, care este și religioasă, nu ar mai fi credibilă. Rămâne doar să găsim măsura care poate asigura o legătură utilă între familie, comunitate și școală și prezența fiecărui actor implicat în buna educație a copiilor.

Faptul că școala se prelungește mult în afara ei și monopolizează o bună parte din spațiul și timpul unei familii este un lucru acceptat fără discuții de părinți, de profesori, dar și de elevi, care sunt puși în fața temelor și a sarcinilor extrașcolare. De multe ori cantitatea temelor dă un anume sentiment de confort că elevul este subiectul unei educații temeinice și că astfel timpul lui liber este securizat prin asumarea de activități școlare intense. Uneori timpul excesiv petrecut rezolvând aceste sarcini de școală și implicarea excesivă a părinților răpesc copilului creativitatea, spontaneitatea și mai ales curiozitatea de a descoperi mai mult și mai adânc cunoașterea. Această manieră de a lucra încurajează conformismul, dar atrofiază libertatea elevului de a-și lărgi propriul orizont de interes.

Nu zic că școala trebuie să cultive doar talente și genii, dar susțin că trebuie să încurajeze, mai ales prin temele de acasă, acea învățătură mai la adânc. Acest îndemn evanghelic dat de Domnul Iisus ucenicilor Săi de a descoperi comorile ascunse ale mării, poartă cu sine încurajarea de a nu ceda în fața aparentelor eșecuri, dar și porunca de a nu te mulțumi niciodată doar cu ceea ce primești la școală. „Aruncă mreaja mai la adânc!” nu este doar o transpunere creștină a dictonului antic „cunoaște-te pe tine însuți!”, ci arată că doar în adâncul sufletului poți găsi calea spre adevăr. A fi nemulțumit cu ceea ce ți se predă înseamnă a te deschide pentru mai mult și pentru mai profund.

Să dezvolți copilului curiozități pozitive pornind de la temele pe care le are de făcut acasă înseamnă a-i arăta calea spre adevărata cunoaștere. Acest exercițiu este unul de curaj, din care va câștiga în primul rând copilul și mai apoi școala.

Pr. Bogdan IVANOV