Sărbătoarea Întâmpinării Domnului – Ziua Vieții Consacrate

Data de 2 februarie a fiecărui an – zi în care calendarul liturgic consemnează sărbătoarea bizantină a „Întâmpinării Domnului la Templu” -, pentru credincioșii catolici din întreaga lume reprezintă și Ziua Vieții Consacrate (ZVC), instituită în anul 1997 de către Papa Ioan Paul al II-lea și celebrată de atunci an de an.

În Sărbătoarea Întâmpinării Domnului, însuși Isus se consacră în Templul din Ierusalim pentru mântuirea neamului omenesc, se lasă primit de brațele lui Simeon, care spune despre El: «Acesta este spre luminarea neamurilor, Acesta este mântuirea poporului Israel». L-au urmat pe Isus, prezentându-se Domnului, de-a lungul timpului, toate acele persoane care au dorit să-și ofere întreaga viață slujirii lui Dumnezeu în curăție, ascultare și sărăcie.

Această zi este pentru comunitățile creștine și o zi în care sunt invitate să mulțumească persoanelor consacrate pentru ceea ce fac pentru Biserică, misiunea lor nu este ușoară. În primul rând, prin cuvânt și fapte, cei consacrați, frați și surori, trebuie să știe să se supună inspirației lui Dumnezeu, să spună și să facă ceea ce duce la împlinirea voinței divine. Persoanele consacrate trăiesc în ascultare, nu o ascultare fără discernământ, ci, prin dialog, prin comuniune, călugării și călugărițele încearcă să-și învingă propria voință, să înțeleagă și să urmeze cele rânduite de către cei în drept. De asemenea, sunt persoane ale speranței, păstrează și inspiră altora speranța, uneori chiar în situații de mare criză. Sunt aspecte evidențiate deseori de Suveranii Pontifi la această sărbătoare.

Recent, Sfântul Părinte Francisc a participat la cea de-a 34-a Zi Mondială a Tinerilor, în Panama, între 22 și 27 ianuarie 2019, unde s-au întâlnit tineri catolici din 150 de țări. Întâlnirea a fost pusă sub semnul consacrării, prin motto-ul: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul Tău” (Lc 1,38).

Cu acest prilej, Papa a invitat tinerii să aibă curajul să-l urmeze pe Isus pe drumul spre Calvar, „un drum al suferinței și al solitudinii care continuă și în zilele noastre”, un drum pe care Isus „pășește și îndură, în numeroase chipuri (umane) care suferă din cauza indiferenței satisfăcută și anestezică a societății noastre, o societate care consumă și se consumă, care ignoră și se ignoră în suferința fraților”. „Întotdeauna a fost importantă mărturia propriei vieți – a spus Papa –, dar parcă niciodată atât de mult ca în zilele noastre. Aceasta pentru că acum când trăim în această lume, atât de interesată de câștig, de putere, de imagine, cuvintele nu mai conving. De aceea azi, mai mult ca oricând, omul are mai multă nevoie de martori decât de profesori. Mai mult, cuvintele pot chiar dăuna sau pot să devină o ocazie de scandal, dacă nu sunt însoțite de o viață coerentă. La acest aspect suntem chemați să reflectăm cu toții, deoarece toți creștinii au datoria de a-L duce pe Cristos în lume”. Este evidențiat aici un motiv care face din viața consacrată un mod de a fi pentru toți, fiindcă toți creștinii sunt consacrați prin Botez.

Citând cuvintele Papei Benedict al XVI-lea: «iubirea adevărată nu anulează diferențele legitime, ci le armonizează într-o unitate superioară», Papa Francisc a continuat: „Știm că tatăl minciunii, diavolul, preferă mereu un popor dezbinat și certăreț. Și acesta este un criteriu pentru a distinge persoanele: constructorii de punți și constructorii de ziduri. Constructorii de ziduri care semănând frică încearcă să dezbine și să înfricoșeze persoanele. Voi în schimb vreți să fiți constructori de punți!”, a afirmat Papa în fața sutelor de mii de tineri ai lumii (între care și în jur de 40 de tineri din România).

Sfântul Părinte a oferit în acest context exemplul prin excelență al vieții consacrate, cel al Preasfintei Fecioare Maria: „Să o contemplăm pe Maica Domnului, femeie puternică – a spus Papa. Vrem să învățăm de la ea să rămânem în picioare, lângă cruce. Cu decizia și curajul demonstrate de ea, fără evaziuni sau miraje. Ea a știut să însoțească durerea Fiului său; să-L susțină cu privirea, să-L protejeze cu inima. O durere pe care a suferit-o, dar care nu a îndoit-o. A fost femeia puternică a «Da»-ului”.

Viața consacrată, capacitatea de a răspunde „da” lui Dumnezeu, este modalitatea de a deveni constructori de punți, atât între oameni și Dumnezeu, cât și între oameni. Astfel să fie mereu toți creștinii și în mod particular în această zi dedicată lor, persoanele consacrate.

V.S.