Sărbătoarea Coborârii Spiritului Sfânt, Darul Iubirii în Biserică

Credincioșii creștini din Biserica răsăriteană sărbătoresc Coborârea Spiritului Sfânt, anul acesta, în ziua de duminică, 7 iunie. Mărita sărbătoare a Rusaliilor (cum este cunoscută în popor) rememorează „botezul” Bisericii creștine cu Spirit Sfânt și Foc.

Ne amintim cum Isus a promis apostolilor că-L va trimite pe Mângâietorul, Spiritul adevărului (cf. Io 14,16-17; 16,13; 15,26), „făgăduința Tatălui” care le va da puterea de a predica și de a fi martori ai lui Hristos, până la „marginea pământului” (Fapte 1,8).

În ziua Cincizecimii, apostolii se aflau uniți în rugăciune în același loc și deodată s-a auzit un vuiet mare, ca o suflare de vânt ce a umplut casa, iar limbi ca de foc au coborât din înalt asupra fiecăruia dintre ei, astfel încât toți „s-au umplut de Spiritul Sfânt” și au început să vorbească în diferite limbi (cf. Fapte 2,1-4).

În textul biblic apar două elemente cu valoare simbolică ce provin din teofaniile Vechiului Testament: suflarea de vânt și focul, care stabilesc un raport personal între Divinitate și apostoli. Efectul coborârii Spiritului Sfânt este confirmat de către pelerinii de diferite națiuni aflați la Ierusalim, care înțeleg mesajul apostolilor, fiecare în propria limbă.

Sărbătoarea Coborârii Spiritului Sfânt își are originea în zona vechiului Canaan și era o sărbătoare agrară, o Sărbătoare a Recoltei, pe care o regăsim ulterior în Cartea Exodului (Cap. 23 și 34). În continuare, după evenimentul trecerii Mării Roșii (Ex 14), această sărbătoare va fi în directă legătură cu Sărbătoarea Paștilor și se va numi Sărbătoarea Săptămânilor. Ca urmare, celebrarea asumă deja un sens de mântuire, pentru că poporul lui Israel aduce prima recoltă lui Dumnezeu în semn de mulțumire pentru eliberarea din robia Egiptului și salvarea de la moarte, recunoscând în Dumnezeu pe Tatăl Creator.

Sărbătoarea Cincizecimii va fi legată, în continuare, de momentul teofaniei de pe Muntele Sinai, când Dumnezeu reînnoiește Alianța cu poporul Său. Pe acest fond al evenimentelor Vechiului Testament are loc Învierea Mântuitorului nostru Isus Hristos, care devine Sărbătoarea Paștelui creștin. În funcție de acest moment central al credinței creștine, la cincizeci de zile va fi rânduită Sărbătoarea Coborârii Spiritului Sfânt ca o sărbătoare a „primei recolte creștine” după Învierea din morți, reprezentând în același timp și Noua Alianță cu Dumnezeu Tatăl, prin Fiul Înviat.

Astfel, Rusaliile se celebrează la cincizeci de zile de la Învierea Domnului nostru Isus Hristos, marcând împlinirea făgăduinței Mântuitorului după încheierea misiunii Sale publice și reîntoarcerea în Gloria cerească. Cifra 50 este simbolică, fiind formată din cifra 7 și 1 (de 7 ori câte 7, plus 1). Șapte este cifra plinătății, iar unu este cifra unității, a lui Dumnezeu. Astfel, cifra 50 simbolizează plinătatea plinătății zilelor, momentul în care darul plinătății Tatălui, prin Fiul, purcede către noi, oamenii.

Ne întrebăm: care este efectul coborârii Spiritului Sfânt asupra sfinților apostoli? Apostolii, „îmbrăcați cu putere de sus” (Lc 24, 49), au început să vorbească în limbi așa cum Spiritul Sfânt le dădea lor, iar toți cei care se aflau de față înțelegeau în limba lor, deși proveneau din diferite neamuri.

Oare ce limbă au vorbit apostolii, în așa fel încât fiecare persoană să o înțeleagă în limba sa? Care este limba unică pe care o cunoaștem cu toții? Care este limba pe care o vorbim în legătura noastră de credință cu Dumnezeu? Este o singură limbă pe care o înțelege și copilul, ca și vârstnicul; pe care o înțelegem toți, oriunde și oricând, pe tot globul pământesc. Este limba iubirii, este limba în care am fost creați, în care am fost răscumpărați, este „limba de foc” prin care, la Rusalii, apostolii au fost sfințiți și au început predicarea lor, ce continuă până astăzi prin urmașii lor. Iată de ce și noi comemorăm cu bucurie, în această sărbătoare, coborârea Darului Spiritului Sfânt, Iubirea lui Dumnezeu asupra sfinților ucenici și apostoli.

Dumnezeu Tatăl este unicul Creator, Dumnezeu Fiul este Cuvântul Întrupat, Răscumpărătorul nostru Cel care ne arată Chipul Tatălui, iar Spiritul Sfânt, a treia Persoană divină, nu are un chip, dar ne arată ceva mult mai profund: El ne dezvăluie Însăși Iubirea lui Dumnezeu.

Dacă în Vechiul Testament, Tatăl s-a dezvăluit ca fiind Dumnezeu pentru oameni, iar în Noul Testament, prin Fiul Său, El s-a arătat ca Dumnezeu cu oamenii, acum, în timpul Bisericii, El a trimis pe Spiritul Său Sfânt pentru a fi Dumnezeu în oameni. Dumnezeu revarsă harul iubirii Sale asupra noastră pentru ca noi să cunoaștem iubirea cu care am fost iubiți, să ne iubim între noi și să încercăm să iubim și noi, cu aceeași iubire cu care El ne iubește. Amin.

† Florentin Crihălmeanu,
Episcop de Cluj-Gherla