Şantajul UDMR şi “jmecheria” lui Băsescu

Ilie CĂLIAN

„Ştiţi ceva ce mie nu ar putea să-mi  treacă prin cap în politică”?! – răspunde în bătaie de joc, tot printr-o întrebare, Traian Băsescu în ultimul interviu televizat. Asta trebuia să-i aducă în minte telespectatorului că lui Băsescu nu-i scapă nimic din ce mişcă-n ţara asta şi că are soluţii pentru orice probleme. Totuşi, în chiar acelaşi interviu, întrebat fiind despre conflictul dintre PDL şi UDMR pe tema înfiinţării unei facultăţi de medicină în limba maghiară la UMF Tg. Mureş, Băsescu a simulat necunoaşterea problemei – cică n-au mers la el să negocieze în cadrul Coaliţiei. Pe de altă parte, liderii PDL au aruncat soluţionarea problemei “pe umerii” Guvernului MR Ungureanu. Aţi înţeles “jmecheria”?

Dar, mai întîi, să vedem ce doreşte UDMR. UDMR doreşte autonomie absolută. Eram luat în rîs – sau, mai grav, acuzat de şovinism acum vreo 18-20 ani – cînd scriam că noua orientare a hungarismului revanşard nu este recrearea Ungariei Mari, ci a mai multor Ungarii mici, entităţi autonome în România, Ucraina, Slovacia şi Serbia, prin care să se “sifoneze” valori materiale, umane şi spirituale ale acestor ţări, paralizîndu-le din interior suveranitatea. Iată, – mai cu seamă în ultimii ani, mai ales de cînd preşedintele Băsescu s-a “adăpat” la izvorul de gîndire al prim-ministrului ungar Orbán Viktor, cel care a provocat mari îngrijorări în UE şi chiar la ONU – evenimentele confirmă că politica partidelor româneşti (a tuturor, cu unele diferenţe, desigur), de cedare la tactica “paşilor mărunţi” a extremismului maghiar, a fost un imens eşec naţional. Repet: departe de mine ideea unui naţionalism rudimentar, care să nu ţină seama de existenţa de facto a unor minorităţi naţionale. Dar în cazul forţelor şovine şi revanşarde ale vecinilor noştri nu este vorba de corectitudinea majorităţii faţă de minorităţi, ci de pretenţia de a încăleca majoritatea, pentru a o aservi altei entităţi statale (şi etnice).

Pe scurt: UDMR la Tg. Mureş nu de o mai bună formare profesională, în medicină, pentru tinerii maghiari din România are nevoie. Dacă ar fi aşa, ar gîndi de şapte ori înainte de a propune o facultate de medicină şi în maghiară, şi în engleză. Poate un medic să creadă că va putea , o viaţă întreagă, să lucreze doar cu pacienţi maghiari în România? Nu! Şi, mai ales, care sînt pacienţii cu care va vorbi în engleză?! De fapt, dacă am lua de bune ambiţiile UDMR, am putea presupune că la Tg. Mureş s-ar putea sifona bani din bugetul învăţămîntului românesc pentru formarea profesională de medici pentru Ungaria şi… Anglia, SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă! Revin: dacă s-ar mai gîndi niţel UDMR, ar afla, dacă încă nu ştie, că nu are profesorii necesari pentru a instrui respectivii studenţi. Şi cu atît mai mult că este absurdă pretenţia ca practica în spitale a studenţilor maghiari să se facă în saloane cu pacienţi exclusiv maghiarofoni.

Cît despre legile României, despre acreditarea ARACIS a oricărei noi secţii, specialităţi, facultăţi şi despre banii necesari – la asta UDMR refuză să gîndească. De ce? Simplu: pentru că nu despre asta este vorba, ci despre implementarea în România a unor tipuri originale de bantustane. Închei, ca să fie clar: de acord cu educaţia în limba maternă a fiecărui copil, în funcţie de mijloacele de care dispune statul, sau de structuri private. În cazul facultăţilor, însă, nu este vorba despre educaţie, ci despre profesionalizare, ceea ce este cu totul altceva. Ar putea explica liderii UDMR de ce numeroşi maghiari din Ungaria se pregătesc la facultăţi din alte ţări, însuşindu-şi profesia în altă limbă decît cea maternă?!

De fapt, ne aflăm în momentul în care se verifică “jmecheria”. Vă rog să recitiţi fraza lui Băsescu, de la începutul articolului. Este evident că acesta a clocit un gînd care-l obseda: să iasă cu faţa curată. Cum? Întrucît UDMR presează cu “calendarul” privilegiilor pe care vrea să le obţină de la PDL, iar Băsescu nu ştie cum să păcălească electoratul român, a găsit o cale: guvern nou, dar cu premier independent. Iată, în aceste zile, PDL s-a spălat pe mîini – şi Băsescu la fel, ca Pillat din Pont -, lăsînd soluţionarea problemei pe urmerii guvernului, adică ai “independentului” MR Ungureanu – care, de fapt, provine de la PNL!… În faţa UDMR, PDL poate ridica din umeri: te pui cu un prim-ministru independent, fost liberal?! În faţa unui electorat naţionalist, MR Ungureanu este omul lui Băsescu: vedeţi, tot Tătucul i-a scos pe maghiari de la guvernare – dacă se va întîmpla ca UDMR să abandoneze acum ciolanul…

Deocamdată, însă, MR Ungureanu “temporizează” meciul, lăsînd zece zile pentru dezbaterea publică a umilirii guvernului, – în speranţa că, pînă atunci, se poate întîmpla o minune: ori UDMR să cedeze, ori castanele din  foc să i le scoată “societatea civilă” şi Opoziţia. Numai că acesta e un joc periculos, pe care nu ştiu dacă şeful spionilor îl poate controla: ar fi trebuit să fi lucrat la articificieri sau măcar la pompieri.