Conf. univ. dr. Mihnea Zdrenghea: “…donarea de sânge, gest pe care ni-l dorim cât mai răspândit şi frecvent”

Conf. univ. dr. Mihnea Zdrenghea, disciplina hematologie din cadrul U.M.F. “Iuliu Haţieganu”, este medic primar hematolog la Institutul Oncologic “Prof dr Ion Chiricuţă” Cluj-Napoca. Este membru al Comisiei Consultative de Hematologie a Ministerului Sănătăţii. Discuţia purtată a vizat o temă des abordată în aceste zile pandemice: în ce măsură se poate vorbi sau nu despre o relaţie directă a infecţiei cu Covid 19 cu bolile de sânge.

D.Ş.: Vă propun să începem prin câteva cuvinte despre hematologia clinică, o scurtă prezentare.
Dr. Mihnea Zdrenghea: Vă mulţumesc pentru această oportunitate, mai ales că e un moment suprinzător, atipic, să discutăm despre hematologie în contextul în care de două luni focusul atenţiei tuturor sunt virusurile respiratorii. Şi asta cu atât mai mult cu cât hematologia este o specialitate de nişă, pe care mulţi, uneori chiar colegi medici, o văd exagerând, ca fiind destul de hermetică. Obiectul specialităţii este, evident de la o primă privire, studiul sângelui. Mai puţin cunoscut însă este faptul că majoritatea hematologilor, mai ales în lumea vestică, se ocupă cu predilecţie de hemopatiile maligne, de cancerele sângelui. Astfel, o definiţie aplicabilă în majoritatea ţărilor europene ar fi că hematologia este partea oncologiei care gestionează cancerele sistemului hematopoietic, ale maşinăriei care produce sângele. Alături de acestea, rămâne o parte de hematologie benignă, dar care, în multe sisteme medicale, tinde să fie înglobată de către alte specialităţi.

D.Ş.: Se impun şi date despre bolile de sânge.
Dr. Mihnea Zdrenghea: Sigur, din fericire, majoritarea celor care iau contact cu noi o fac legat de probleme benigne, cea mai comună fiind patologia din jurul anemiilor, anomalii ale sângelui care apar în contextul unei multitudini de boli şi pentru care frecvent pacientul ajunge să fie consultat şi în serviciul nostru. În ce priveşte hemopatiile maligne, o parte dintre acestea sunt asociate, clasic, cu termenul destul de dur de leucemie. În patologia noastră însă numim leucemii o gamă largă şi heterogenă de boli, cu evoluţie, tratament şi prognostic foarte variabile, de la extrem de temutele -pe bună dreptate- leucemii acute, şi până la proliferări mai degrabă cronice şi care permit, uneori chiar netratate, o speranţă de viaţă normală.

D.Ş.: Între cauzele bolilor de sânge figurează viruşii, expunerea la chimioterapice, bolile cronice. Să nuanţăm aceste cauze.
Dr. Mihnea Zdrenghea: Ca în majoritatea cancerelor, şi în cele hematologice asocierile cu o cauză clară sunt rar posibile şi, dintre acestea, asocierile cauzale cu virusuri sunt la rândul lor rare. Alături de virusul Epstein Barr-un virus comun întâlnit şi cu care peste jumătate dintre noi am avut, probabil, de-a face, merită menţionate, la loc important, virusurile hepatitice si HIVul. Bineînţeles, o altă este aici întrebarea actuală, şi anume cea legată de coronavirusuri: răspunsul este nu, nu ştim cu siguranţă, dar este extrem de improbabilă o potenţială legătura între acesta şi cancer, în sensul unei relaţii cauzale. Mai degrabă, temerile sunt legate de impactul acestui virus asupra celor cu cancer, prin boala însăşi pe care o cauzează.

D.Ş.: Cât de periculos este coronavirusul pentru afecţiunile hematologice maligne, cât şi pentru cele benigne.
Dr. Mihnea Zdrenghea: Răspunsul corect şi imediat este unul singur, nu ştim. Aceeaşi problemă: e mult prea curând să putem trage concluzii valide ştiinţific. Însă riscul infecţiilor virale la pacienţii cu hemopatii este cunoscut şi există instituţii la nivel European- cum ar fi ECIL-European Conference on Infections in Leukemkia, dar şi grupuri la nivel naţional, înfiinţate cu scopul de a ne ajuta cu recomandări legate de gestiunea optimă a infecţiilor şi riscurilor de infecţii cu virusuri respiratorii la pacienţii noştri. Pe de o parte avem susceptibilitatea tipică a pacientului legată de expunerea acestuia la tratament imunosupresiv- chimioterapia, imunoterapia, radioterapia, chiar şi abordările terapeutice noi, non-chimio, sunt asociate cu imunosupresie sau disimunitate. Pe de altă parte, să nu uităm că majoritatea tumorilor din hematologie sunt tumori cu originea chiar în sistemului imun, fiind, deci, ipso facto, asociate cu un grad semnificativ de disimunitate. În faţa ameninţării unui virus faţă de care nu poţi, datorită lipsei totale a experienţei, să formulezi recomandări bazate pe dovezi, reacţia noastră a fost similară cu a altor specialităţi: unde se poate, să încercăm să amânăm riscul expunerii, minimizând contactul cu pacienţii şi amănând abordări terapeutice cu potenţial risc. Însă există cazuri multe în care boala nu permite asumarea riscului amânării, datorită gravităţii sale, şi unde tratamentul trebuie administrat cu orice risc. Cu această rezervă a caracterului mai degrabă speculativ, bazat pe logica medicală în loc de dovezi statistic solide, beneficiem de recomandări de conduită din partea mai multor societăţi internaţionale, europene, şi, bineînţeles, cel mai important, recomandări naţionale. Toate aceste recomandări evoluează şi se modifică cu mare viteză, în funcţie de noi informaţii folositoare care apar. Ca element încurajator, avem, mai ales venite din zonele cu multe infecţii ca Italia sau China, informaţii care nu par să susţină un impact dezastruos al infecţiei cu noul coronavirus la unele categorii de pacienţi hematologici. Repet, informaţia e la nivel de relatări ocazionale de caz şi nu ne permite să lăsăm jos ştacheta unei griji consistente vis a vis de fragilitatea acestor pacienţi şi încercarea expunerii lor potenţiale la acest virus la un minim posibil.

D.Ş.: Care sunt tratamentele afecţiunilor sângelui şi ale organelor hematopoietice? Se poate vorbi în aceste cazuri de tratamente personalizate ? Se poate vorbi de efecte secundare în aceste tratamente?
Dr. Mihnea Zdrenghea: Mijloacele noastre sunt aceleaşi cu ale oncologilor, cele clasice-chirurgia, radioterapia şi chimioterapia, la care se adaugă, puţin mai recent, imunoterapia, precum şi alte categorii de medicamente de nouă generaţie, non-chimioterapice. Dintre acestea, chirurgia este folosită cvasiexceptional în hemopatiile maligne ca modalitate de tratament, dar ea ne poate ajuta consistent şi uneori vital, în obţinerea de material bioptic pentru diagnosticul anumitor tumori hematologice. Tendinţa generală este, şi la noi, de a ne dori evoluţia către tratamente personalizate, însă, la fel ca în majoritatea ariilor terapeutice, şi la noi această perspectivă este una, din păcate, nu foarte apropiată.

D.Ş.: Să abordăm necesarul transfuzional extrem de mare al hematologiei.
Dr. Mihnea Zdrenghea: O particularitate a multor hemopatii maligne este locarizarea tumorii în chiar măduva hematopoietică-a nu se confunda cu măduva spinării. Ca urmare, în patologia noastră, chiar dacă în anumite boli unele dintre celule pot fi produse în cantităţi prea mari-de exemplu celulele tumorale, leucemice- de multe ori funcţia măduvei normale este deficitară, rezultând într-un grad variabil de insuficienţă medulară şi care se poate reflecta printr-o combinaţie, în proporţii variabile, de deficit al celulor normale. Deficitul de celulele albe normale, implicit risc de infecţii, deficitul de trombociţi, adică, uneori, risc de sângerare, sau deficitul de celule rosii-celebra anemie. Ei bine, tratamentele noastre, dacă sunt ţintite către tumora localizată chiar în măduva hematogenă, au cu atât mai mult potenţial de a accentua, de obicei temporar, insuficienţa mŞduvei. Şi dacă pentru riscul de infecţii folosim antibiotic, atimicotice, etc., pentru anemie şi lipsa de trombociţi este de cele mai multe ori nevoie de transfuzii. Ca urmare, chiar dacă, rar, clinica noastră mai este confundată cu Centrul de Transfuzii Sanguine, noi suntem nu furnizorul de produse transfuzionale, ci, din contră, unul dintre cei mai mari consumatori. Cu atât mai mult depindem de generozitatea donatorilor de sânge pentru că după cum se ştie sângele nu se fabrică, iar cei care beneficiază de transfuzii o fac ca urmare a unui gest extrem de altruist–donarea de sânge, gest pe care ni-l dorim cât mai răspândit şi frecvent.
Demostene ŞOFRON