Să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul

ILIE CĂLIAN

Aşadar, s-a întîmplat, totuşi, în pofida opoziţiei furioase a preşedintelui Traian Băsescu: ieri, regele Mihai I a ascultat în poziţie de “Drepţi!” Imnul României (republicane) şi s-a adresat parlamentarilor români (pe care i-a numit “reprezentanţii legitimi ai poporului român”), în “şedinţa comună solemnă a Senatului şi Camerei Deputaţilor, pentru celebrarea aniversării a 90 de ani de viaţă şi serviciu în interesul naţiunii a Majestăţii Sale Regele Mihai I”, cum a spus Mircea Geoană, preşedintele Senatului, şedinţă solemnă la sfîrşitul căreia fostului suveran al României i s-a înmînat Colanul Camerei Deputaţilor.

Regele Mihai I a ţinut un scurt discurs echilibrat, fără nicio umbră de provocare la adresa formei de stat – republicană – a României de azi şi a încheiat cu o frază memorabilă, în care numea România nu o moştenire de la strămoşi, ci “o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri”, formulare ca un ecou din celebra frază a lui Ştefan cel Mare din “Apus de soare”. O frază pe care, în ultimă instanţă, am putea-o caracteriza ca non-dinastică, din moment ce baza dinastiilor o constituie moştenirea titlurilor şi drepturilor.

Dacă asta a fost tot – şi nici nu putea fi altceva -, de ce au lipsit de la acest moment de istorie Traian Băsescu, premierul Emil Boc şi preşedinta Camerei, Roberta Anastase, precum şi mulţi parlamentari ai Coaliţiei de guvernare?! Şi, mai ales, ce-l va fi speriat atît de mult pe Băsescu?! Vă amintiţi ce posibilităţi “apocaliptice” imagina, recent Băsescu? Anume că, venind în Parlament, Mihai I se va proclama regele de drept al României, iar Parlamentul se va transforma într-o Constituantă, care, pe loc, va modifica principalele articole ale Constituţiei şi va proclama România regat. Nu ştiu ce va fi stat la baza unei asemenea viziuni.

Şi nu ştiu ce a stîrnit ura lui Băsescu împotriva lui Mihai I. Nu poate fi vorba de ura împotriva monarhiei în sine, din moment ce tot el, Băsescu, a botezat un urmaş al primului fiu al lui Carol al II-lea. Ciudată situaţia aceasta, în care un preşedinte se amestecă în dispute dinastice – pe lîngă aroganţa încăpăţînată de a se erija în cel mai bun cunoscător al celui de al doilea război mondial şi al rolului lui Mihai I în evenimentele din acea epocă. O epocă despre care au încă dispute specialiştii în istora politică şi militară şi despre care lipsesc încă multe documente lămuritoare – sau nu lipsesc, ci sînt ţinute încă în arhive secrete.

Ceea ce s-a întîmplat în Parlament este o demonstraţie de normalitate: Mihai I este ultimul şef de stat, în viaţă, dintre cei care au fost major implicaţi în evenimentele celui de al doilea război mondial – aşadar, o personalitate istorică -, iar celebrarea aniversării celor 90 de ani de viaţă nu are ce să dăuneze României republicane.

Mai citez o frază din mesajul său: “Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul”. În ce mă priveşte, nu sînt tentat să o interpretez ca o “şopîrlă” în text: asta spunem cu toţii, zi de zi, şi ar trebui s-o facem cu toată responsabilitatea.