Să avem curajul de a împlini voința divină după modelul Sfântului Iosif

Sărbătoarea Crăciunului este trăită uneori prin prisma obișnuințelor, a emoțiilor „artificiale” (cadouri, bradul, ospățul etc.), dar evenimentul Nașterii Domnului este mai mult decât o simplă reîntoarcere în timp în fiecare an.

De fapt, ce reprezintă Sărbătoarea Nașterii Domnului, pe care o celebrăm în fiecare an la 25 decembrie? Pentru creștini nu este vorba de închiderea în cercul rememorării unor evenimente istorice, ci, cu fiecare sărbătoare, ascultând și aprofundând perspectiva speranței pe care Fiul lui Dumnezeu Întrupat ne-o deschide, înțelegem că avem un viitor: acela al fericirii veșnice.

Această perspectivă de viitor oferă un sens vieții noastre, dăruindu-ne bucuria și elanul angajării cu încredere în realizarea idealului sfințeniei. Să ne deschidem sufletele spre această bucurie a speranței, pe care să o insuflăm și celor care sunt dezamăgiți de realitatea fără perspective în care trăiesc.

Venirea pe lume a Pruncului divin s-a petrecut în sătucul Betleem, locul în care Maria și Iosif veniseră din porunca Împăratului roman, pentru recensământ. Peștera de pe câmpul păstorilor a fost primul sălaș pământesc al Pruncului ceresc, în noaptea friguroasă de iarnă, iar culcușul, un braț de paie așezat în ieslea animalelor. Acolo, la Betleem îi vor vizita păstorii și apoi, după câtăva vreme, magii de la Răsărit. Între timp Iosif, harnicul tâmplar, construise o căsuță și un mic atelier de lucru din care să-și întrețină familia. Se gândeau că vor rămâne acolo până când Pruncul Isus va mai crește, după care se vor întoarce la Nazaret. Dar lui Iosif i se cere, de către Îngerul Domnului care-i apare în vis, să renunțe la tot ce agonisise în acest răstimp. Degrabă trebuie să pornească, în miez de noapte, cu Copilul mic și mama Lui, într-o călătorie de sute de kilometri, pe un drum necunoscut, spre o țară străină. Iosif nu stă pe gânduri nicio clipă și, sculându-se, ia Pruncul și pe mama Lui și, chiar în acea noapte, pleacă imediat spre Egipt (cf. Mt 2,14).

Pentru mica familie, fuga în Egipt înseamnă un nou statut de viață, acela de emigranți, dar și curajul de a lua totul de la început, de a se încredința în „mâinile Domnului”. Admirabilă este ascultarea, disponibilitatea și detașarea lui Iosif! Un om care nu cere explicații, nu se plânge și nu este alipit de cele materiale, prin care Domnul își poate împlini planul Său oriunde și oricând.

Uneori, și în zilele noastre există persoane care trec prin momente dificile de persecuție, de calomnie, de amenințare cu moartea din partea „celor puternici” ai vremii. În zilele noastre, sunt peste 61 de milioane de refugiați, cărora li se cere să renunțe la stabilitatea, la siguranța, la domiciliul lor și să-și părăsească țara sau familia, din cauza sărăciei, a mizeriei, a persecuțiilor și a războiului.

Iosif, Pruncul Isus și mama Lui revin la Nazaret, în locurile care le erau familiare, dar și aici totul trebuie luat de la început. O nouă casă și o nouă situație socială de construit. Un nou proiect de viață, un nou orizont care se deschide. Iosif privește în urmă la primii ani ai căsătoriei sale cu Preasfânta Fecioară Maria, petrecuți într-o continuă călătorie: de la Nazaret la Betleem, la porunca împăratului, de la Betleem în Egipt, la porunca îngerului, din Egipt din nou la Nazaret, din poruncă cerească. Plecase de-acasă, din Nazaret, cu gândul de a se întoarce imediat, dar, obligat de împrejurări, își construise o nouă casă la Betleem. După câtva timp, porunca divină îi ceruse să lase și această casă și să caute o altă „casă” în țara Egiptului. Acum, când i se cere iarăși să lase totul și să se întoarcă „acasă”, Iosif ajunge să înțeleagă că, pentru cel care este la dispoziția Domnului, nu există „acasă” aici, pe pământ. „Casa” este acolo unde El îl cheamă sau îl trimite.

Visul întoarcerii „acasă” este foarte actual în zilele noastre pentru atâtea persoane plecate din motive de studiu, de muncă, de misiune, care așteaptă cu nostalgie momentul reîntoarcerii în patrie, reîntâlnirea cu cei dragi și revederea locurilor natale. În situațiile dificile ale vieții noastre, modelul luminos al Sfântului Iosif ne învață să primim Cuvântul divin și, cu răbdare, să ne lăsăm călăuziți de el. Să nu luăm decizii pripite sub presiunea evenimentului, să discernem bine vocea și voința lui Dumnezeu, iar apoi să avem curajul de a împlini voința divină.

† Florentin CRIHĂLMEANU
Episcop de Cluj-Gherla